Turismul Rural în România pe Exemplul Obcinele Bucovinei

CAPITOLUL I

TURISMUL RURAL. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definirea noţiunii de turism rural

Turismul rural este un fenomen nou şi vechi în acelaşi timp. Interesul pentru deplasarea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca o reacţie la stressul datorat urbanismului şi industrializării tot mai mari. Ceea ce este cu desăvârşire nou se referă la dimensiunea fenomenului în spaţiul rural. Această expansiune este determinată de existenţa a două motivaţii pentru turismul rural: pe de o parte este vorba despre relansarea şi dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradiţional (clasic). Iată motivul pentru care regiunile rurale ale Europei îşi înscriu pentru viitor, rând pe rând, turismul în politicile de dezvoltare locală (Erwin, 1992).

În ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se defineşte ca fiind valorificarea turistică:

- a spaţiilor rustice, a resurselor naturale, a patrimoniului cultural, a imobilelor rurale, a tradiţiilor săteşti, a produselor agricole;

- prin intermediul unor produse de marcă (consacrate), ilustrative ale identităţii regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentaţie, activităţi recreative, divertisment şi diverse servicii;

- în scopul unei dezvoltări locale durabile şi a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune sat-oraş.

Conform unei definiţii mai largi “ turismul rural include o serie de activităţi, servicii, amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti în zona lor, fapt ce generază venituri suplimentare pentru afacerile lor”.

Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci şi un interes special pentru vacanţele în natură, excursii în zonele rurale precum şi turismul rezidenţial, în care serviciile include, pe lângă cazare, evenimente sociale, festivităţi, recreere în aer liber, producerea şi vânzarea de produse manufacturate şi a produselor agricole.

Termenul de turism rural are înţelesuri diferite în ţări diferite. În Finlanda, de exemplu, înseamnă de obicei închirierea unor cabane sau oferirea de servicii în mediul rural, tip hrană sau transport. În Ungaria este utilizat termenul de “turism la sat” indicând că singurele activităţi şi servicii oferite în sate sunt incluse în acest tip de turism, respectiv: cazare la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole sau în alte tipuri de activităţi locale.

În Slovenia, cea mai importantă formă de turism rural este turismul la ferme al diferitelor familii, unde oaspeţii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în case de oaspeţi, dar vizitează ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea fermei.

În Olanda, turismul rural înseamnă în special camparea la ferme, unde majoritatea serviciilor oferite sunt legate de rute cum ar fi: ciclismul, plimbări cu caii.

În Grecia turism rural înseamnă cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun tradiţional - de multe ori preparat din produse realizate în casă.

În marea majoritate a ţărilor, activităţile complementare - constând în restaurante, facilităţi de recreere, organizarea de activităţi culturale şi de divertisment - sunt la început.

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiţie cât mai exactă a termenului de turism rural, care să fie utilizată în mod unitar pe tot continentul european, nu a fost elaborată.

Turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural.

Dar, are oare turismul rural calităţi intrinseci sau este vorba doar despre o simplă activitate turistică ce se desfăşoară într-o aşezare rurală? Care sunt acele trăsături pe care trebuie să le aibă turismul rural astfel încât să merite într-adevăr calificativul de rural? Lista acestor trăsături ar cuprinde: apropierea de natură, absenţa mulţimii, linişte şi un mediu ambiant “nemecanizat”; contacte personale - în opoziţie cu izolaţionismul şi anonimatul tipic urban, senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii vii şi trainice; posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locurile şi oamenii acelor locuri; contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările, cu activitatea specifică zonei; cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local, iar faţă de comunitatea rurală, înregistrarea identităţii indivizilor comunităţii precum şi a altor trăsături specifice ce ţin de adevăratul turism rural. Practic, este un fel de integrare în comunitate pe perioada sejurului.