Utilizarea produselor financiare derivate în cadrul activității bancare

INTRODUCERE

Dezvoltările actuale pe piețele financiare naționale, cât și la nivelul pieței internaționale, marchează o perioadă de mari schimbări. Pe măsura ce procesul de globalizare se intensifică, mediul economic este marcat de o tot mai mare volatilitate si incertitudine . În consecință, adesea, pe piață se tranzacționează “probabilități”.

În ultimele două decenii, băncile comerciale, la nivel internațional, au fost marcate de transformările ce au avut loc în mediul financiar. Noile tehnologii informaționale, de telecomunicații, inovațiile financiare, procesul de dereglementare și dezintermediere, au reprezentat mutații cu un puternic impact asupra activității băncilor comerciale.

Instituțiile financiare, ca verigi ale procesului de intermediere financiară, au un rol crucial în a orienta fluxurile de capital către arii în care sunt cel mai productiv utilizate. Procesul de intermediere financiară reacționează la schimbările din mediul economic, creând noi produse și servicii pentru a fi continuu compatibil cu cadrul financiar internațional. Este și cazul produselor financiare derivate, bursiere și extrabursiere, care devin elemente regăsite în raportările băncilor comerciale.

În acest context, prin prezenta lucrare, ne-am propus să identificăm, pe de o parte cauzele care au determinat băncile comerciale să se orienteze către activități cu produse financiare derivate, depășind sfera tradițională a operațiunilor bancare.

O altă arie de interes a fost aceea în care am încercat să explorăm modurile în care produsele derivate pot fi utilizate în activitatea bancară. Un întreg capitol este destinat să radiografieze principalele produse derivate, modul în care acestea pot fi utilizate și integrate în activitatea bancară. Ne-am centrat atenția asupra produselor care au ca activ suport rata dobânzii și cursul de schimb, fără a omite produsele derivate de ultimă generație, cele pe risc de credit.

Un alt deziderat a fost acela de a aprofunda, cel puțin teoretic, consecințele utilizării produselor financiare derivate în activitatea bancară asupra riscului sistemic și asupra politicii monetare.

De asemenea, lucrarea și-a propus să reliefeze care sunt condițiile actuale și perspectivele privind creșterea gradului de utilizare a produselor derivate la nivelul sistemului bancar românesc. Pornind de la prezentarea situației pe plan internațional din punct de vedere al gradului de utilizare a produselor derivate, să trecem la o analiză empirică la nivelul stadiului actual al sistemului bancar românesc și să identificăm perspectivele legate de extinderea acestor activități.

Reglementările bancare dobândesc noi dimensiuni în contextul utilizării produselor derivate, impunându-se trecerea de la reglementari bazate pe stabilirea unor limite ale ratelor bilanțiere, la practici de management și control intern al riscurilor, promovate prin Acordul Basel II.

Astfel, băncile au nevoie de o nouă abordare de management al riscului, respectiv de o monitorizare continuă a expunerilor.

Instituțiile de credit ce utilizează produse derivate trebuie să reconsidere caracteristicile sistemului de management al riscului, în scopul asigurării unor acoperiri eficiente. De asemenea, trebuie să ia în calcul necesitatea unui control intern robust, în special în domeniul riscului de credit, de piață, operațional și legal, în scopul prevenirii pierderilor din tranzacțiile cu astfel de produse.

Globalizarea și integrarea regională au indus schimbări care modifică natura riscurilor relevante pentru fluxurile comerciale și de capital internaționale și pentru sistemele de management al riscului. Băncile trebuie să fie transparente și conștiente de riscuri și de evaluarea lor, astfel încât riscurile inerente ale produselor derivate să fie adecvat gestionate.

Este evident că tranzacțiile cu derivative se bucură de oportunități globale, câtă vreme riscul este în mediul financiar actual un produs al incertitudinilor ce prevalează pe piețele globale, financiare și nefinanciare. Cadrul reglementărilor și al infrastructurii trebuie să țină pasul cu aceste dezvoltări. Achiziționarea și aplicarea cunoașterii de vârf și a înaltei tehnologii trebuie să reprezinte o strategie deliberată a băncilor pentru a se menține pe calea excelenței.