Aikido - o artă martială de dezvoltare socială

AIKIDO

O ARTA MARTIALA DE DEZVOLTARE SOCIALA

1 Introducere

Aikido este o arta martiala pentru persoane cu o capacitate cognitiva dezvoltata.

Noul practicant de aikido va afla destul de repede, in urma a doar cateva ore de antrenament, ca drumul pe care si l-a ales este unul foarte lung, ce necesita rabdare si nu are o destinatie clara, evidenta, ce poate fi usor vizualizata si atinsa. Acest nou practicant va vedea alaturi de el, pe tatami, practicanti surprinzator de tineri dar maturi, care se misca intr-o perfecta armonie cu partenerul lor, alaturi de varstinici atipici pentru astfel de arte martiale care sfideaza cutumele obisnuite despre preocuparea batranilor zilelor de astazi, iar unii sfideaza aparent chiar legile fizicii atunci cand demonstreaza diverse tehnici.

Cele de mai sus probabil nu au sens pentru cel neinitiat asa ca explicatia logica va urma: Aikido este o cale, un drum. Particula “do” din denumirea acestei arte martiale inseamna, in japoneza exact acest lucru. Astfel, ca orice “cale” sau drum pe care incepem sa il urmam, in aikido, destinatia este mai putin importanta, esential si important pentru dezvoltarea noastra fiind insasi drumul parcurs. Altfel spus, curba de invatare in aikido este una aparent ineficienta, aplatizata in partea de inceput, dar care se accentueaza din ce in ce mai mult, devenind asimptotica, fara a ajunge, insa, intr-un punct determinat.

Astfel, incepatorul nostru va fi agasat la inceput de exercitii simple, aparent banale, pasi, posturi ciudate si caderi dureroase. In timp, va aspira la tehnica eficienta si rapida a celor mai avansati ca el, va invata cateva proceduri, si se va stradui sa inteleaga notiunile de “interior” sau “exterior” al unui atac, sau atitudine “pozitiva” si “negativa”. Ulterior, va mai urca o treapta mare pe curba de invatare si va incepe sa isi structureze mental principiile fizice din spatele fiecarei tehnici, ajungand in punctul in care sa poata improviza si aplica usor diferitele procedee invatate. De obicei, la sfarsitul acestui stadiu, practicantul experimentat deja va atinge o stare de relaxare fizica si mentala, devenind mai stabil emotional, mai sigur pe el (dar nu intr-un mod arogant) si va constientiza materializarea antrenamentului si a principiilor rezultate din aikido in plan psihic, mental, in modul in care priveste lumea si in modul in care se raporteaza la ceilalti oameni. Din acest punct se incheie ucenicia si incepe studiul adevarat in aikido, practicantul incepand sa sintetizeze si sa analizeze perfect constient si analitic miscarile si tehnicile, perfectionandu-le din ce in ce mai mult. De asemenea, efectele si implicatiile practicii vor continua sa se faca simtite si vor fi chiar cautate in plan mental, psihologic si intern al practicantului, precum si in modul in care acesta interactioneaza cu cei din jurul sau. Din acest punct, evolutia va continua pe o curba din ce in ce mai accentuata, dar, in mod paradoxal, fara a se opri sau a se plafona la un anumit nivel, oricand gasindu-se noi subtilitati sau noi tehnici de eficientizat sau corectat. Astfel, practica de aikido nu este despre atingerea unei destinatii clare, a unei performante anumite, a unui timp sau a unei victorii asupra cuiva ci este despre drumul parcurs de om, in incercarea sa de autoperfectionare si de a-si gasi personalitatea, estenta si echilibrul interior.