Atletismul - jocuri de mișcare și ștafete specifice

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 IMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA TEMEI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Calităţile sau însuşirile sunt proprietăţi ce privesc activitatea neuromusculară, cunoscute de-a lungul timpului, sub denumirea de: calităţi fizice, calităţi motrice, calităţi biomotrice, aptitudini motrice şi aptitudini psihomotrice.

Prima noţiune folosită pentru a desemna însuşirile mişcării organismului în activitatea sportivă a fost cea de calităţii fizice. Calităţile fizice au fost şi mai sunt înţelese ca fiind "proprietăţi ale activităţii neuromusculare". În această categorie, sunt incluse: forţa, viteza, rezistenţa, îndemânarea.

Dicţionarul terminologic al educaţiei fizice şi sportului (1974) defineşte calitatea motrică ca fiind "aptitudinea individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare, mobilitate", iar Ardelean, T., ca fiind "însuşiri esenţiale ale activităţii musculare exprimate prin intermediul actelor motrice, condiţionate de structura şi capacităţile funcţionale ale diferitelor aparate şi sisteme ale organismului uman, dar mediate şi de procesele şi capacităţile psihice". Acelaşi autor împarte calităţile motrice în: de bază ce cuprind: forţa, viteza, rezistenţa şi combinate ce cuprind: detenta, supleţea, îndemânarea.

Peter J. R. Thompson, Tudor Bompa (2001) şi alţi teoreticieni folosesc noţiunea de calităţii biomotrice pentru a defini: forţa, rezistenţa, viteza, supleţea şi coordonarea. Iar mai recent a apărut în literatura de specialitate noţiunea de aptitudine motrică şi aptitudine psihomotrică.

R. Mano (în 1992) consideră că aptitudinile motrice sunt " premisele motrice de tip endogen ce permit formarea abilităţilor motrice". Cei mai mulţi autori înţeleg prin aptitudinile psihomotrice însuşiri foarte importante ale organismului ce evidenţiază capacitatea de efectuare a acţiunilor de mişcare cu anumiţi indici de forţă, viteză, rezistenţă şi coordonare.

Aptitudinile motrice sunt prezente în efectuarea oricărui act de mişcare al omului. Nici o mişcare nu se poate executa fără manifestarea în acelaşi timp şi într-o anumită măsură a tuturor aptitudinilor, dar cu o dominantă uneia sau cel mult două.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere în metodica de predare a educaţiei fizice şcolare este acela de intercondiţionare a deprinderilor şi calităţilor motrice. Astfel deprinderile nu se pot perfecţiona fără aportul calităţilor, după cum nici calităţile motrice nu se pot dezvolta fără creşterea nivelului de execuţie a deprinderilor motrice.

După această prezentare argument, este necesar să analizăm cadrul de organizare a predării educaţiei fizice din şcoală şi măsurile de ordin metodic ce se impun a fi luate sub aspectul proiectării şi realizării demersului didactic, pentru a acţiona eficient asupra dezvoltării calităţilor motrice. În conformitate cu noua structurare a învăţământului pe cicluri curriculare, la nivelul învăţământului obligatoriu, ne confruntăm cu existenţa a trei asemenea cicluri. Această grupare a elevilor din clasele respective s-a realizat ţinându-se cont de caracteristicile psihologice şi morfologice ale copiilor încadraţi în aceste vârste.

În ciclul de orientare (clasele VII-VIII/IX) prioritatea va trece de partea forţei şi a rezistenţei care oferă posibilităţi de dezvoltare notabile, începând cu vârsta de 13 ani, cu un vârf de randament situat în perioada de 15-19ani. Această împărţire s-a realizat doar din punct de vedere al priorităţilor ce trebuie avute în vedere, acestea neavând un caracter exclusivist privind celelalte calităţi, mai ales dacă avem în vedere cele mai sus prezentate cu privire la manifestarea (în diferite proporţii şi cu anumite dominante) a calităţilor motrice combinate.

De altfel programa şcolară prevede cerinţe de conţinut pentru dezvoltarea tuturor calităţilor motrice la toate clasele, iar „ Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare” cuprinde probe şi norme specifice privind verificarea şi aprecierea elevilor şi din asemenea categorii de conţinuturi. Pentru a obţine finalităţile stabilite cu privire la dezvoltarea calităţilor motrice, profesorul trebuie să-şi obiectivizeze procesul de instruire încă din etapa proiectării acestuia, făcându-se precizări concrete la volumul şi modalităţile de acţionare pe care le va utiliza.

1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Motivaţia alegerii acestei teme, o reprezintă dorinţa de a înţelege şi prezenta, într-un mod cât mai detaliat importanţa jocurilor de mişcare şi a ştafetelor specifice atletismului în dezvoltarea aptitudinilor motrice şi evaluarea acestora la clasele din ciclul liceal.

Pentru ca aceste jocuri şi ştafete specifice atletismului să se bucure de interes din partea elevilor, şi în acelaşi timp să avem posibilitatea realizării sarcinilor propuse, ele sunt accesibile posibilităţilor fizice şi intelectuale ale acestora.

În lucrarea de faţă aş dori să reliefez aportul acestor jocuri şi ştafete, specifice atletismului în ceea ce priveşte dezvoltarea şi evaluarea aptiudinilor motrice.

1.3 SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea de faţă are drept scop realizarea unui studiu experimental privind eficienţa jocurilor de mişcare şi a ştafetelor specifice atletismului în dezvoltarea şi evaluarea aptitudinilor motrice la elevii din ciclul liceal.