Creșterea eficienței lecției de educație fizică la ciclul liceal prin folosirea băncii de gimnastică în diferite momente ale lecției

1.1.IMPORTANŢA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN FORMAREA

PERSONALITĂŢII ELEVULUI DIN CICLUL LICEAL

1.2.MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

1.1. Importanţa Educaţiei fizice în formarea personalităţii elevilor din ciclul liceal.

Formarea integrală a personalităţii umane cu cele două componente fundamentale ale sale (cea fizică şi cea psihică, inseparabile), impune ca toţi factorii responsabili cu educarea copiilor şi elevilor să nu absolutizeze doar pregătirea intelectuală a acestora, ci să acţioneze concomitent şi continuu pentru asigurarea dezvoltării fizice armonioase şi a valorificării tuturor celorlalte beneficii de ordin educativ-comportamental care decurge din practicarea exerciţiilor fizice.

Nu de puţine ori însă, chiar persoane cu responsabilitatea în realizarea procesului instructiv-educativ, privesc educaţia fizică doar ca o activitate cu caracter compensator-recreativ, ignorând rolul formativ al acesteia în conturarea personalităţii elevilor. De aici decurgând şi lipsa de preocupări pentru dezvoltarea bazei materiale, tolerarea neparticipării unui mare număr de elevi la aceste lecţii pe motiv de „scutire medicală”(fără o acoperire reală), neaplicarea regulamentului şcolar cu privire la numărul maxim de absenţe permise la un obiect de studiu etc.

Trebuie reamintit faptul că educaţia fizică are importante contribuţii (prin formele şi mijloacele sale) pentru realizarea dezvoltării psiho-fizice ale organismului, asigurându-se astfel formarea integrală a personalităţii elevilor, valorificând concomitent componentele biologice şi cele psihice.

Educaţia fizică acţionează pentru dezvoltarea fizică dar şi pentru numeroase procese psihice şi trăsături de personalitate, cum sunt procesele cognitive, afectiv-emoţionale, volitive, caracteriale şi temperamentale. Prin activităţile sale specifice, educaţia fizică acţionează şi asupra funcţionalităţii sistemului nervos, favorizând astfel eficientizarea bunei activităţii intelectuale.

Potrivit precizării Ministerului Educaţiei şi Cercetării, înscrisă chiar în preambulul planurilor de învăţământ, se subliniează faptul că „învăţământul din România să contribuie la formarea unei personalităţi active, motivate şi creative, capabile de obţiune şi decizie”.

Aceste trăsături ale personalităţii elevului sunt prioritare, nefiind însă singurele, unele fiind chiar moştenite ereditar, toate fiind însă posibil de format prin măsuri de ordin educativ (realizate în diferite proporţii) de toţi factorii implicaţi în educarea şi conturarea diferitelor laturi ale personalităţii.

Educaţia fizică, datorită specificităţii obiectivelor şi conţinutului său, oferă un cadru complex, în care 1.2.Motivarea alegerii temei

se poate manifesta personalitatea elevului şi deci o poate influenţa.

Exerciţiile ce se pot executa cu banca sunt foarte variate şi influenţează în mod favorabil dezvoltarea generală a organismului şi perfecţionarea funcţiilor vitale.

Motivarea din partea profesorului poate fi de a câştiga interesul elevilor şi de a atrage atenţia lor cu ajutorul exerciţiilor cu banca de gimnastică.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, procesul de instruire şi educare, specific învăţământul, trebuie să respecte, în organizarea şi desfăşurarea sa, anumite cerinţe obiective, stabilite în funcţie de concepţia care motivează un sistem sau altul de educaţie şi exprimate prin principiile de învăţământ.

Pedagogia consideră principiile de învăţământ drept teze fundamentare, teze de bază ale organizării şi dirijării activităţii didactice. Ele guvernează atât acţiunea de predare, cât şi pe cea de organizare a activităţii elevilor, în vederea însuşirii conştiente şi temeinice a cunoştinţelor priceperilor şi deprinderilor.

Aplicarea în procesul instructiv-educativ a unui principiu este condiţionată de respectarea cerinţelor proprii celorlalte.

Sistemul principiilor de învăţământ are un caracter dinamic, dezvoltându-se, perfecţionându-se odată cu înbogăţirea experienţei didactice, cu dezvăluirea unor noi legi ale procesului de învăţământ.

de învăţământ.

Până la adoptarea şi generalizarea acestor încercări, trebuie considerate ca actuale şi eficiente principiile clasice de învăţământ, datorate unei practici didactice îndelungate.

Educaţia fizică, ca obiect de învăţământ, recurge în organizarea şi dirijarea procesului propriu de instruire la principiile consacrate de pedagogie, cu adaptări şi particularizări specifice, care nu modifică însă orientarea generală, cerinţele fundamentale ale fiecăruia în parte.

Principiile care guvernează majoritatea obiectelor de învăţământ, inclusiv educaţia fizică, sunt :

1.Principiul participării conştiente şi active.

2.Principiul intuiţiei.

3.Principiul legării instruirii de cerinţele activităţii practice.

4.Principiul însuşirii temeinice.

5.Principiul sistematizării şi al continuităţii.

6.Principiul accesibilităţii. Astăzi asistăm la o serie de încercări care vizează perfecţionarea tehnologiei didactice în scopul optimizării procesului instructiv-educativ. Suntem convinşi că şi principiile de învăţământ vor fi supuse unor analize în scopul adoptării unor noi soluţii şi orientări, capabile să realizeze o coordonare eficientă a eforturilor care urmăresc perfecţionarea conţinutului învăţământului. De fapt, primele încercări sunt deja semnalate în literatura de specialitate din ţara noastră şi din străinătate, fie în sensul regrupării, reformulării principiilor clasice, fie în cel al mărimii numărului lor, stabilirii unor noi raporturi de prioritate între principalele cerinţe formulate în legătură cu organizarea procesului.