Dezvlotarea grupelor de atletism

Capitolul I introducere

Introducere

Istoria omenirii datorează mult efortului atletic. A merge, a alerga, a sări, a arunca reprezintă tot atâtea etape primare ale devenirii umane, iar multiplicarea acestor mişcări, ca exerciţiu primordial de rutină, a condus la evoluţia cotidiană a bipedului. Memoria musculară a însoţit memoria cerebrală. Gesturile repetate au dus la ritual, la tezaurul casnic al dinamicii cu caracter utilitar. Aşa s-au născut, ca operaţiuni vitale, vânătoarea şi pescuitul, operaţiuni prin care oamenii primitivi îşi asigurau hrana şi care astăzi sunt considerate practici sportive.

Din acest punct de vedere, s-ar părea că exerciţiul fizic pur ocupa în viaţa primitivilor un loc mult mai important decât la popoarele civilizate, intrucât existenţa lor era mult mai apropiată de starea naturală.

Când ansamblul de mişcări, constituit în gestica tradiţională, şi-a diminuat ponderea didactică, când experienţa a fost simulată distanţându-se de regula muncii şi a devenit plăcere, atunci putem înregistra naşterea jocului. Când căţărarea în bananier nu se mai face pentru obţinerea fructului, ci pentru demonstrarea agilităţii _ participăm la o modificare de calitate pe scara evoluţiei umane : lui homo i se adaugă homo ludens.

Acolo unde ia sfârşit activitatea de întreţinere a vieţii, începe jocul cu energii eliberate temporar de satisfacerea imperativelor biologice fundamentale. Însă nu putem decondiţiona evoluţia exerciţiilor fizice de factorii săi impulsionanţi. Această condiţionare fiind determinată nu numai de latura materială a vieţii sociale, ci şi de factori cum ar fi: ştiinţa, nivelul de cultură, religia.

Dacă n-ar fi fost atletismul care-l precede nu numai alfabetic, ci mai ales prin simplitatea mişcărilor şi utilitatea acestora încă din zorii civilizaţiei umane, am fi putut susţine ca boxul pare cea mai veche dintre disciplinele registrului sportiv.

I.I Importanţa şi actalitatea temei.

Educaţia fizică alături de celelalte activităţi motrice fundamentale din domeniu, face parte integrantă din măsurile privind dezvoltarea fizică armonioasă şi menţinerea unei stări optime de sănătate pentru toate categoriile de populaţie ale ţării noastre.

Educaţia fizică se subordonează în principal pregătirii pentru muncă şi viaţă.

În actuivitatea profesională a orcărui cetăţean, dar cu precădere în cea de perfecţionare sportivă, nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice are o impotanţă foarte mare. Se consideră că întreaga varietate de acţiuni motrice efectuate de individ în activitatea cotidiană sau sportivă se realizeazăcorect sau mai puţin corect, în raport direct cu gradul de dezvoltare a calităţilor motrice.

În prezent, procesul de pregătire fizică a elevilor, dezvoltarea calităţilor motrice continuă să constituie încă o latură secundară a preocupărilor unui număr foarte mare de cadre didactice.

Rezumându-se strict la problematica şi tematica acestei lucrări, putem spune că dezvoltarea calităţilor motrice se integrează şi reprezintă o condiţie obligatorie a întregului proces de pregătire a elevilor.

Importanţa calităţilor motrice reiese şi din faptul că un număr apreciabil de practicieni şi teoreticieni ai domeniului susţin că întregul ansamblu de acţiuni motrice şi în special corectitudinea cu care sunt executate acestea depind într-o mare măsură de nivelul de dezvoltare al acestor calităţi.