Elaborarea unui plan cadru de pregătire fizică la grupele de juniori

CAPITOLUL I

Fundamentarea teoretică şi ştiinţifică a lucrării

1.1. Scurt istoric privind evoluţia jocului de fotbal

Fotbalul, este jocul sportiv cu mingea realizat între două echipe de câte 11 jucători. Fiecare jucător caută să introducă mingea în poarta echipei adverse. Jucătorul loveşte mingea cu piciorul sau cu orice altă parte a corpului în afara de mâini. Acest joc impune un bogat conţinut motric şi o mare varietate de mişcări. Este unul dintre cele mai populare jocuri sportive. Spectaculozitatea şi dinamismul lui atrag majoritatea copiilor de la o vârsta fragedă. Din punct de vedere istoric a apărut şi s-a perfecţionat în decursul unei lungi perioade de timp.

Încă din antichitate existau jocuri cu mingea. Chinezii, japonezii, egiptenii şi sirienii practicau jocul cu mingea pe care o împingeau cu piciorul în anumite ţinte. La romani, jocul cu mingea numit "Harpastum" şi la greci numit "Episkiros" era întrucâtva asemenător cu fotbalul.El era practicat cu mâinile şi picioarele.

Termenul de fotbal a fost dat pentru prima dată în anul 1349 de către regele Angliei, Eduard al III -lea. El emite un edict în care numeşte jocul cu mingea "fotbalul" şi menţioneaza că tirul cu arcul nu se mai practică din cauza atracţiei pe care o exercită asupra tinerilor jocul cu mingea. El apreciază acest joc ca nefolositor şi practicarea lui o consideră ilegală.

În 1848, la Eaton, apar unele reguli în practicarea acestui joc. Terenul măsura 80 de metri lungime. Mingea avea camere de cauciuc, îmbrăcăminte de piele şi se umfla cu aer. Echipa era formată din 11 jucători cu o anumită aşezare în teren. Toţi participau la atac dirijând mingea printre adversari, având ca punct final introducerea ei printre stâlpii porţii. Mai târziu jocul s-a perfecţionat astfel că la atac luau parte numai 8 jucatori iar 3 rămâneau în apărare. Timpul afectat desfăşurării jocului era de o oră. Se admitea oprirea mingii cu mâna Tot acum apar şi aplicarea regulilor de off-side. Jucătorul nu avea voie să lovească mingea decât numai dacă avea mai mult de 3 jucători din echipa adversă în faţă.

Primul regulament al jocului de fotbal este elaborat în Anglia de către rectorul Universităţii din Uppingham, în anul 1862 care cuprindea 9 articole. Regulamentul se definitivează la 26 octombrie 1863 la al cărui proiect participau toate cluburile din Anglia. Regulile de joc şi sistemul desfăşurării lui separa 2 jocuri: fotbalul şi rugby-ul. Tot acum se stabileşte ca în jocul de fotbal mingea să fie rotundă iar în jocul de rugby mingea să fie ovală. În anul 1871 regulile de joc sunt acceptate de toate cluburile de fotbal din Anglia.Tot în acest an încep jocurile oficiale din campionat şi are loc primul meci internaţional de fotbal dintre Anglia şi Scoţia. În Anglia, fotbalul ca joc sportiv exercita o mare atracţie pentru tineri astfel că numărul spectatorilor este în continuă creştere. În anul 1885 în Anglia se introduce profesionalismul în jocul de fotbal.

Anglia este considerată "patria fotbalului".De aici, acest joc se răspândeşte în alte ţări din Europa, la început în Olanda şi Danemarca (1875) , Elveţia (1882) , Austria (1894) si apoi în restul ţărilor europene şi de pe alte continente.

Tehnica în jocul de fotbal şi tactica adoptată au evoluat considerabil în decursul timpului. Astăzi fotbalul angrenează un mare număr de ţări în competiţii cu caracter continental şi mondial. Fotbalul este considerat ca "rege" al tuturor jocurilor sportive şi constituie unul din mijloacele de educaţie fizică. Practicarea lui este de mare importanţă ,asigurând întărirea sănătăţii, dezvoltarea armonioasă fizică şi psihică. Mişcările şi exerciţiile sunt intense şi variate, impunând modificări active în funcţiile organelor, în aparatele şi sistemele organismelor. Fiziologic, prin efortul depus se dezvoltă capacităţile funcţionale.