Învățarea procedeelor de înot

CAPITOLUL I

1.1. INTRODUCERE

Întărirea şi fortificarea organismului, perfecţionarea deprinderilor de mişcare şi dezvoltarea calităţilor de bază sunt componente de prim ordin al sistemului de sarcini al educaţiei fizice şi sportului. Îndeplinirea acestora la indici calitativi tot mai înalţi, la o masă tot mai mare de tineri, se poate face, în principal, pe seama îmbunătăţirii activităţilor care se organizează în şcoli, sub forma lecţiilor de educaţie fizică în aer liber, dar şi a orelor de activităţi sportive sau de antrenament, forme folosite în cadrul unor asociaţii sau cluburi sportive.

Înscriindu-se în sistemul mijloacelor prin intermediul cărora se realizează educarea multilaterală a tinerei generaţii, înotul contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalităţii tinerilor, la perfecţionarea funcţională şi structurală a organismului, la întărirea sănătăţii, la creşterea substanţială a forţei fizice şi morale a acestora.

Importanţa igienică a inotului si efectele favorabile pe care le exercita asupra organismului sunt completate de actiunea factorilor naturali care contribuie la călirea organismului si implicit la intărirea sănătătii.

Din aceste considerente este recomandabil să i se acorde, înotului, importanţa cuvenită, atât sub aspectul pregătirii viitorilor performeri, cât şi sub aspectul competiţional al afirmării internaţionale.

Înotul se numără printre ramurile sportive, în care se obţin performanţe valoroase de la vârste fragede. Viitoarele performanţe, cât şi longevitatea înotătorilor depind de calitatea pregătirii realizate la vârstă mică.

Înotul are o influenţă deosebită asupra sistemului cardio-respirator şi a circulaţiei sanguine.Efectele scazute ale apei acţionează asupra termoreglării şi a proceselor fiziologice la nivelul ţesuturilor.Datorită poziţiei orizontale in apă,circulaţia se efectează cu mai multă usurinţă.În aceeaşi poziţie presiunea apei asupra toracelui îngreunează respiraţia astfel realizandu-se o activitate a muşchilor respiratori,dezvoltandu-i.Presiunea şi rezistenţa apei în timpul înotului actionează intr-un mod specific asupra inimii şi a circulaţiei.Această influenţă acumulată cu efectul mişcărilor in timpul înotului duce la dezvoltarea musculaturii inimii

Înotul este “arta” de a armoniza funcţiile aparatului respirator cu mişcările combinate pentru a da corpului propulsie şi un echilibru continuu într-un ritm anumit.

Înotul de performanţă este un sport care prezintă cerinţe deosebit de înalte faţă de capacitatea de efort specific a cărei particularitate constă în necesitatea manifestării concomitente de către sportiv a calităţilor motrice diametral opuse:rezistenţă,viteză şi forţă.

Prin lucrarea de faţă am dorit să scoatem în evidenţă legătura care se stabileşte între metodele şi mijloacele de antrenament. Necesitatea pregătirii în zone de efort, în toleranţă la lactat, în prag anaerob sau consum de oxigen care au ridicat numeroase discuţii între specialişti cu privire la posibilitatea aplicării lor în pregătirea juniorilor.

1.2. Motivarea alegerii temei

Plecând de la ideea că pe tot parcursul procesului de pregătire trebuie să se aibă în vedere folosirea eşalonată a tuturor metodelor şi a mijloacelor specifice şi nespecifice de pregătire, am dorit să surprindem care este ponderea diferitelor metode de antrenament în pregătirea juniorilor II (băieţi 14-16 ani).

În lucrarea de faţă am urmărit evoluţia volumelor de înot pentru fiecare metodă metabolică (considerate moderne) de antrenament în parte, volumele efectuate în cele patru procedee într-un antrenament, precum şi raportul dintre volumul efectuat în procedeul complet şI înotul numai cu braţele sau numai cu picioarele. Pe parcursul cercetării efectuate am dorit să constatăm dacă timpul pe distanţele de 100 m şi 400 m craul s-a îmbunătăţit prin folosirea în antrenament a mijloacelor care au ca scop perfecţionarea tehnicii.

Pentru realizarea studiului de faţă am folosit metoda bibliografică prin care am studiat cărţile de specialitate, observarea antrenamentelor, dar şi a concursurilor de verificare pe care sportivii le-au avut de-a lungul perioadelor de pregătire.