Metode si Mijloace Specifice Atletismului pentru Dezvoltarea Rezistentei in Ciclul Liceal de Invatamant

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Metode si Mijloace Specifice Atletismului pentru Dezvoltarea Rezistentei in Ciclul Liceal de Invatamant.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 82 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Educatie Fizica

Cuprins

Capitolul I : Introducere.2
1.1 Actualitatea temei.2
1.2 Cauzele alegerii temei. Importanţa.8
1.3 Scopul cercetătii.9
1.4 Ipoteza de lucru.9
Capitolul II : Fundamentarea stiinţifică şi metodică a temei.10
2.1 Creşterea eficienţei lecţiei de educaţie fizică.10
2.2 Factorii care favorizează dezvoltarea rezistenţei.13
2.3 Metode şi mijloace pentru dezvoltarea rezistenţei.17
2.4 Indicaţii metodice privind dezvoltarea rezistenţei.23
2.5 Rolul respiraţiei în dezvoltarea rezistenţei.30
2.6 Tehnica alergării.32
2.7 Tactica alergării.36
2.8 Particularitațile de vârstă.39
2.9 Lecţia de educaţie fizică.43
Capitolul III : Organizarea şi desfăşurarea cercetării.59
3.1 Subiecții și organizarea cercetării.59
3.2 Organizarea cercetării.59
3.2 Metodele şi tehnicile de cercetare utilizate.60
3.3 Indicatorii morfo-funcţionali și motrici folosiți în experiment.65
3.4 Indicatorii matematico-statistici cuprinşi în cercetare.71
Capitolul IV : Rezultatele cercetării și interpretarea lor.73
4.1 Prelucrarea şi interpretarea datelor culese.73
Capitolul V : Concluzii și propuneri.78
5.1 Recomandări.79

Extras din document

I.Introducere

Această lucrare este rezultatul cercetării mele în domeniu. În această lucrare de diploma am tratat metodele si mijloacele specifice atletismului prin care se poate dezvolta rezistenţa în ciclul liceal, o cercetare care are ca scop aducerea de noi soluţii în această direcţie a educaţiei fizice.

În prezent, educaţia fizică a devenit o activitate cu fundamentare solidă, dispunând de o metodologie de cercetare proprie.

În domeniul educaţiei fizice şcolare, cunoaşterea elevilor pe baza aprecierii randamentului acestora capătă o semnificaţie deosebită, specialiştii trebuie să surprindă caracteristicile individuale în dinamica dezvoltării personalităţii. Cunoscând capacităţile elevilor vom ştii nivelul îndeplinirii obiectivelor educaţiei fizice, vom aprecia înclinaţiile, interesele, aptitudinile, motivaţia şi aspiraţiile pentru a practica exerciţiile fizice.

Finalitatea procesului de cunoaştere contribuie în bună măsură la optimizarea procesului instructiv-educativ. Cunoaşterea randamentului elevilor nu reprezintă o măsură episodică sau o modă, ci este o acţiune ritmică, metodică, dictată de conştiinţa profesională a cadrului didactic care trebuie să cunoască în orice moment nivelul posibilităţilor elevilor, distanţa acestora faţă de obiectiv şi ce măsuri didactice trebuie să întreprindă în plan metodic.

Evaluarea gradului de realizare a obiectivelor educaţiei fizice şcolare capătă un caracter permanent şi trebuie să fie obiectivă, condiţie obligatorie pentru motivarea şi sporirea încrederii în forţele proprii ale elevului.

Actualitatea temei

Educaţia fizică reprezintă una din cele mai vechi forme de exercitare a acţiunii formative fiind o parte componentã a structurii multiforme a personalităţii. Această componentă a educaţiei cuprinde un cumul de activităţi care contribuie la formarea şi dezvoltarea fiinţei umane prin valorificarea dimensiunilor psihofizice ale personalităţii, stabilirea unui echilibru dintre fizic şi psihic, psihomotricitate şi potenţialul intelectual, emotivitate, afectivitate şi voinţă după aprecierile fãcute de N.I. Ponomariov (1974), N. Alexe (1978), B.A. Aşmarin, 1978; G. Chiriţă, (1994), M. Epuran (1994), S.N.Danail (1996).

Societatea contemporanã impune un învăţământ bazat pe formarea unei personalităţi active, armonioase, sănătoase, fapt care necesită restructurarea, perfecţionarea, optimizarea întregului sistem educaţional conform autorilor (G. Berger, 1973; V. Bunescu, 1974; M. Duţu, 1989; S. Cristea, 1994; T. Grimalschi, 2000; V. Mândâcanu, 2001).

În etapa actuală de dezvoltare a societaţii noastre întâlnim cu regularitate termenul de eficienţă în toate sferele activităţii sociale. Pentru ca un proces sa fie eficient trebuie să se realizeze un progres, progres care stă la baza dezvoltării continue a fiecărei ştiinţe.

Astfel şi educaţia fizică şi sportul sunt într-o continuă dezvoltare şi progres, de la an la an sunt găsite şi dezvoltate nenumărate metode şi mijloace pentru perfecţionarea multitudinii de exerciţii, ramuri sportive, şi noi metode de antrenament care au ca singur scop perfecţionarea şi atingerea unui nivel din ce în ce mai înalt de performanţă.

Antrenamentul sportiv este un proces instructiv-educativ desfăsurat sistematic si continu, gradat, în vederea adaptării organismului la eforturi fizice şi psihice intense pentru atingerea unor performanţe superioare. În acelaşi timp, această formă de pregătire contribuie la dezvoltarea personalităţii celui ce practică o ramură sau o probă sportivă. Atletismul a constituit şi constituie, prin conţinutul său, un mijloc sigur şi eficient de realizare a antrenamentului în cadrul tuturor ramurilor sau probelor sportive, cu aport deosebit în adaptarea treptată a organismului pentru evitarea suprasolicitărilor.

Cel ce se ocupă de instruirea sportivilor în cadrul lecţiilor de antrenament are la îndemână un număr redus de exerciţii fizice comparativ cu cele utilizate în educaţia fizică şcolară, dar cu un nivel mult mai ridicat din punct de vedere tehnic, un volum şi o intensitate mult mai mare. Din această perspectivă succesul în domeniu este asigurat de modul în care profesorul selectează aceste exerciţii şi le aplică în practică ţinând cont de următoarele cerinţe: continuitatea în pregătire pe parcursul anului şi pe mai mulţi ani; optimizarea raportului dintre pregătirea fizică generală şi cea specială. Ponderea pregătirii fizice generale este invers proporţională cu nivelul de măiestrie sportivă şi cu nivelul de manifestare a calităţilor motrice de bază. Cu cât nivelul măiestriei este mai ridicat, pregătirea fizică va fi mai redusă, dar mijloacele mai selective.

Fisiere in arhiva (1):

  • Metode si Mijloace Specifice Atletismului pentru Dezvoltarea Rezistentei in Ciclul Liceal de Invatamant.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”- GALAŢI FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT SPECIALIZAREA ATLETISM