Rolul și Locul Exercițiilor de Dezvoltare Fizică Generală în Cadrul Lecțiilor de Educație Fizică și Sport la Clasele IX-XII

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

Formarea omului modern presupune dezvoltarea lui din punct de vedere fizic, intelectual, etic, estetic, în raport cu exigenţele societăţii contemporane şi viitoare, potrivit aptitudinilor reale, pe fondul cărora se conturează coordonatele personalităţii umane.

Omul tinde spre perfecţionarea sa fizică, intelectuală şi morală, în scopu! transformării sale din individualitate în personalitate utilă societăţii.

Omul modern este permanent preocupat de starea sănătăţii sale, de capacitatea sa de muncă şi în acest context, înţelege din ce în ce mai mult, necesitatea formării deprinderilor motrice şi a calităţilor fizice, atâtde utile la locul de muncă, cât şi în viaţa cotidiană.

La nivelul liceului, procesul educaţiei fizice trebuie să urmărească anumite finalităţi, prin intermediul cărora absolventul să fie capabil să valorifice, în activitatea socială, întreg bagajul motric dobândit. Orientarea principală a acestor finalităţi se referă la păstrearea sănătăţii, creşterea capacităţii de muncă, prevenirea şi înlăturarea efectelor dăunătoare generate de unele activităţi sedentare.

Învăţământul liceal reprezintă o etapă superioară de pregătire a tinerilor cuprinşi în acest ciclu de învăţământ. Conţinutul educaţiei fizice pentru această categorie de şcolari reprezintă o fază de pregătire ce se adaugă celei primite în ciclul gimnazial. Educaţia fizică este obiect de studiu obligatoriu pentru toţi elevii, cu excepţia celor cu scutiri medicale de efort fizic. Educaţia fizică ca disciplină de învăţământ acţionează atâtpe linie biologică cât şi socială aducându-şi contribuţia deopotrivă la perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice cât şi la educarea morală, contribuind la integrarea elevului în sistemul vieţii sociale.

în acest ciclu de învăţământ educaţia fizică a elevilor se realizează în mod diferenţiat pe vârste şi sexe, cât şi în funcţie de specificul liceului. Tratarea diferenţiată se referă la conţinutul instructiv-educativ şi la metodologia folosită.

Prin educaţia fizică a elevilor din învăţământul liceal trebuie să se adâncească procesul de perfecţionare a dezvoltării fizice corecte şi armonioase, a capacităţii motrice generale, în deosebi a calităţilor motrice şi să se desăvârşească capacitatea de a practica ramurile de sport preferate sau cele prevăzute de programa de învăţământ.

Un element esenţial din conţinutul educaţiei fizice care trebuie accentuat în ciclul liceal este pregătirea elevilor pentru activitatea independentă. Pentru aceasta se va insista pe formarea dragostei elevilor pentru mişcare, pentru sport. Elevii trebuie să posede cunoştinţele şi tehnicile de educaţie fizică care să le permită să-şi desfăşoare formele de educaţie fizică individuale sau de grup.

În acest fel absolventul învăţământului liceal va dobândi o educaţie fizică completă, la nivelul exigenţelor actuale, comform modelului preconizat.

I.1. OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE

Obiectivele educaţiei fizice trebuie privite în contextul generel al sarcinilor care revin învăţământului.

Determinarea acestor obiective presupune cunoaşterea caracteristicilor etapei pe care o parcurgem, a perspectivelor de dezvoltare a societăţii noastre, a necesităţii de a se asigura o cât mai perfectă concordanţă între conţinutul învăţământului şi necesităţile sociale. Dinamica activităţii sociale impune şcolii să acorde atenţie sporită dezvoltării capacităţilor care pot asigura elevului posibilitatea de înţelegere a sensului activităţilor desfăşurate, motivând interesul pentru cunoaştere şi stimulând autoperfecţionarea, înarmîndu-l cu tehnicile de lucru care să-i asigure posibilitatea de adaptare continuă la cerinţele impuse de dezvoltarea societăţii.

Aşadar prin predarea educaţiei fizice în şcoala s-au stabilit obiective precise care trebuiesc realizate, şi anume:

• Întărirea stării de sănătate a elevilor şi creşterea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală;

• Optimizarea proceselor de creştere şi dezvoltarea fizică a organismului;

• Dezvoltarea calităţilor motrice, formarea şi perfecţionarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor motrice utile vieţii şi activităţilor sociale;

• Iniţierea elevilor în practicarea unor ramuri de sport, stimularea interesului lor pentru practicarea sistematică a acestora (educaţie sportivă), selecţia elevilor cu aptitudini sportive şi pregătirea lor în vederea obţinerii unor performanţe sportive superioare;

• Educarea unor trăsături pozitive de caracter şi însuşirea normelor de comportare în societate şi în activitatea sportivă;

• Formarea capacităţii de munca independentă, de practicare sistematică, în timpul liber a exerciţiilor fizice.

I.2. LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Lecţia reprezintă forma de bază a organizării procesului instructiv-educativ. Ea rămîne şi astăzi, în viziunea didacticii moderne, principala formă de organizare cu mobilitate structurală şi un grad crescut de adaptabilitate la condiţiile concrete. Ca formă de bază a practicării exerciţiilor fizice, lecţia de educaţie fizică prezintă următoarele caracteristici.

• Cuprinde în mod obligatoriu toţi elevii unei clase constituiţi într-un colectiv constant si relativ omogen (sub aspectul vârstei, al devoltării şi pregătirii fizice şi intelectuale);

• Este condusă nemijlocit de către profesor care îşi valorifică, în acest cadru, experienţa sa pedagogico- metodică;

• Are o durată stabilă, este precis limitată în timp, respectiv 50 de minute;

• Conţinutul lecţiei este stabilit pe baza programei de educaţie fizică, document care fundamentează întregul proces de instruire şi educare la nivelul fiecărei clase;

• Lecţia reprezintă unitatea structurală de baza a procesului instructiv-educativ, instituindu-se în sisteme sau cicluri de lecţii.

Lecţia este considerată o unitate a unui sistem (ciclu) de lecţii. Sistemul de lecţii reprezintă la rândul lui o unitate a procesului instructiv-educativ, compusă din mai multe lecţii, subordonate realizării aceleaşi teme. Aşadar, în cadrul unui sistem, lecţiile au o strânsă legătură între ele, formând un monolit determinat de subordonarea lor faţă de rezolvarea temei, sau temelor respective, dar în acelaşi timp, au şi o relativă independenţă, individualitate, determinată de funcţia ce o deţin în cadrul sistemului respectiv. Numărul lecţiilor într-un sistem este în raport direct cu gradul de complexitate sau de dificultate al temelor.

Sistemele de lecţii, privite de pe poziţiile teoriei sistemice, reproduc, la scară redusă, structura întregului sistem instructiv-educativ, considerat ca sistem integrativ unitar, structura compusădin:

- Obiective;

- Sisteme de acţionare: structuri şi ansambluri de structuri, dinamica efortului, metode si procedee de organizare a colectivului;

- Procedee de verificare şi apreciere a eficienţei sistemului de acţionare.

La rândul ei lecţia prezintă aceste componente structurale reflectate în: teme, obiective instructiv-educative, mijloace, metode, procedee de organizare, verificare, apreciere.

I.1.1. TIPOLOGIA LECŢIEI

În educaţia fizică şcolară se întâlneşte o mare varietate de tipuri de lecţii, determinată de specificul învăţământului şi de condiţiile diversificate în care aceasta se desfăşoară. Pe lângă lecţiile tip învăţare, consolidare, perfecţionare, verificare sau mixte determinate de temele care vizează învăţarea actelor motrice, practica semnalează şi alte genuri de lecţii ca: lecţii de pregătire fizică (cu teme privind dezvoltarea calităţilor motrice) sau lecţii pe ramuri de sport monosport (schi, înot, săniuş şi altele) sau bisport. De asemenea, se remarcă lecţiile introductive, de organizare (desfăşurate la începutul anului şcolar cu scopul cunoaşterii colectivului clasei sub aspectul dezvoltării şi pregătirii fizice precum şi a organizării acestuia) şi lecţii de sfârşit de semestru, aşa numitele lecţii bilanţ, în care se fac aprecieri asupra pregătirii elevilor şi îndeplinirii obiectivelor propuse pe semestrul respectiv.

I.1.2. CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA LECŢIEI

Conţinutul este determinat de temele şi obiectivele instructiv- educative ale lecţiei şi reprezintă totalitatea mijloacelor, a măsurilor didactice si organizatorice selecţionate în vederea realizării acestora. El este structurat într-un anumit mod, în conformitate cu unele criterii de ordin biologic, pedagogic, metodic.

Structura reprezintă totalitatea momentelor lecţiei şi succesiunea lor în timp. între conţinut şi structura există un raport de interdependenţă, rolul determinant revenindu-i conţinutului.