Tetratlonul

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Actualitatea si importanta temei

La intrebarea pusa diferitelor persoane, socotite drept veritabili antrenori pentru

probele combinate, cum considera TETRATLONUL si cum l-ar fi definit in raport cu

probele sale, s-a ajuns in posesia urmatorului raspuns: tetratlonul este un concurs cu patru

probe. De aici concluzia ca tetratlonul este inainte de toate, o proba iar antrenamentul sau

trebuie abordat cu o grija permanenta.

Pare destul de greu ca un singur profesor, antrenor sa cunoasca toate subtilitatile si

progresul tehnic, aparut pe parcursul anilor in fiecare proba, dar este necesar si din punct

de vedere moral, obligatoriu, ca fiecare antrenor de tetratlon sa-si faca o datorie din a

progresa in fiecare dintre ele.

Pentru aceasta trebuie sa se documenteze, sa-i observe pe antrenorii fiecarei probe,

sa discute cu ei, imbogatindu-si astfel cunostintele.

Pe langa aceasta antrenorul de tetratlon trebuie sa raspunda de toate

antrenamentele si sa fie alaturi de atletul sau pe toata durata parcursului.

Sub influenta indrumatorilor federali, a antrenorilor de tot felul, a Federatiilor

Scolare (U.N.S.S) se va dezvolta tot mai mult practica probelor multiple.

Exista certitudinea ca aceasta forma de competitie prezinta avantaje sigure pentru

formarea unui atlet si ca este benefica din mai multe puncte de vedere si anume:

- Tanarul isi cladeste un trup armonios, obtinandu-se astfel pregatirea fizica

generala

- Pe măsură ce se maturizează, tânărul descoperă diferitele practici atletice

şi va fi interesat mai mult de aceea pe care o îndrăgeşte el, calea spre progres fiind mai sigură şi mai uşoară.

- Unii tineri vor avea poate vreodată ocazia să participe la un 'decatlon' îl

vor îndrăgi şi vor îmbrăţişa această specialitate.

Cu toate avantajele pe care le au probele multiple, lipsesc anumite caracteristici care alcătuiesc substanţa decatlonului (decatlon- probe combinate) şi anume: o ordine de succesiune a probelor şi ore de aşteptare între "etape" contrar

celor prevăzute în regulamentul de organizare al probelor multiple, în care alergările

şi concursurile se succed rapid pentru ca astfel tinerii să nu se plictisească pe teren.

Probele multiple, deci şi probele combinate, fac posibilă limitarea antrenamentului

specializat precoce, răspunzător de multe ori de crearea unor copii minune care

progresează rapid apoi stagnează, se satură şi dispar.

Prin tetratlon progresele copiilor pot fi prezentate pe mai multe probe, obţinându-

se o dezvoltare mai armonioasă, manifestând tot respectul faţă de motivaţia tinerilor şi

păstrându-i astfel pentru mai târziu.

Aproape toţi marii campioni înainte de a păşi pe calea afirmării într-o probă

atletică sau alta, au demonstrat aptitudini şi talent în cadrul poliatloanelor şcolare.

Mărturie sunt exemplele demne de urmat:

- LIA MANOLIU, care la prima ediţie a Campionatelor şcolare din 1950 a obţinut

la triatlon 1637 puncte, a devenit mai târziu campioană olimpică la aruncarea discului cu

58,28 m ( Mexic, 1968) ;

- CORNELIA POPESCU POPA, recordmană naţională la pentatlon în 1976 cu

4446 puncte, deţine şi recordul la

săritura în înalţime cu 1,93 m;

- ION BULIGA cu 400 de puncte la tetratlon (7,4 s ; 6,25 m ; 1,93 m ; 81,40 m) în

1977, stabileşte cea mai bună

performanţă mondială la această probă, pentru vârsta 10-14 ani, tot el stabilind mai târziu

recordul mondial la decatlon, record neegalat nici până astăzi;

Putem afirma că pregătirea atletică multilaterală obţinută de elevi în practicarea sistematică a probelor combinate şcolare de tetratlon, tetratlon şi pentatlon atletic şcolar este de necontestat pentru marea performanţă, atât în probele combinate cât şi într-o singură probă atletică.