Metode de Sincronizare si Modulatie

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Metode de Sincronizare si Modulatie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 41 fisiere doc, ppt, m de 146 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Electronica

Cuprins

Cuprins i
Lista figurilor iii
Capitolul 1. Introducere
1.1. Prezentare generală 3
1.2. Generalităţi cu privire la accesul multiplu 3
1.3. Lucrări anterioare 5
1.4. Conţinutul şi finalitatea proiectului 6
Capitolul 2. Sisteme SSI convenţionale
2.1. Caracteristici generale ale SSI clasice 11
2.2. Tehnica de tip secvenţă directă (SD) 12
2.2.1. Prezentare generală 12
2.2.2. Caracteristicile modulaţiei bifazice utilizate 13
2.2.3. Parametrii SSI-SD 14
2.2.4. Corelaţia şi demodulaţia la SSI-SD 15
2.2.5. Performanţele sistemului în prezenţa interferenţei 16
2.3. Tehnica de tip salt de frecvenţă (SF) 18
2.3.1. Prezentare generală 18
2.3.2. Parametrii caracteristici ai SSI-SF 20
2.4. Tehnica de tip salt în timp (ST) 21
2.5. Tehnici SSI hibride 22
2.6. Generatoare de secvenţe PN 23
2.6.1. Parametrii secvenţelor PN 23
2.6.2. Tipuri de coduri PN 24
2.7. Sincronizarea secvenţelor PN 31
2.7.1. Surse care determină nesincronizarea generatoarelor PN 31
2.7.2. Faza de achiziţie 32
2.7.3. Faza de urmărire 34
Capitolul 3. Generatoare haotice
3.1. Generalităţi despre sistemele dinamice 39
3.2. Cerinţe ce se impun secvenţelor haotice pentru a fi utilizate în SSI 41
3.3. Metode pentru prelucrarea secvenţelor haotice 43
3.3.1. Utilizarea unui filtru pentru lărgirea benzii secvenţei generate 43
3.3.2. Împrăştierea secvenţei haotice folosind un set de coduri 45
3.4. Tipuri de generatoare haotice 47
3.4.1. Circuitul Chua 47
3.4.2. Generatorul de tip logistic 55
3.4.3. Generatorul de tip tent 59
3.4.4. Generatoare în timp discret de tip Markov 61
Capitolul 4. Metode de sincronizare şi modulaţie
4.1. Metode de sincronizare 69
4.1.1. Generalităţi 69
4.1.2. Principiul metodei de sincronizare prin descompunerea în subsisteme 70
4.1.3. Sincronizarea prin REACŢIE LINIARĂ 73
4.1.4. Sincronizarea prin metoda sistemului invers 74
4.2. Motode de modulaţie 76
4.2.1. Prezentare generală a metodelor de modulaţie 76
4.2.2. Modulaţia prin mascarea haotică 77
4.2.3. Modulaţia haotică directă 77
4.2.4. Modulaţia haotică parametrică 78
4.2.5. Modulaţia prin comutare haotică – CSK 79
4.2.6. Modulaţia de tip DCSK 81
4.2.7. Modulaţia de tip FM-DCSK 82
4.2.8. Modulaţia haotică prin control predictiv 82
Capitolul 5. Sisteme SSI cu secvenţe haotice
5.1. Generalităţi cu privire la avantajele utilizării SSI cu secvenţe haotice 89
5.2. Analiza sistemelor SSI bazate pe secvenţe haotice 90
5.2.1. Modelarea unui sistem SSI cu secvenţă directă cu purtătoare haotică 90
5.2.2. Comportarea sistemului în cazul accesului multiplu 91
5.2.3. Influenţa sincronizării celor două sisteme haotice asupra funcţionării sistemului 93
5.2.4. Rejecţia interferenţei şi zgomotului introdus de canal 94
5.2.5. Interferenţa în cazul accesului multiplu 94
5.2.6. Modelarea unui sistem cu salt de frecvenţă cu purtătoare haotică 95
5.3. Comparaţie între secvenţele haotice şi codurile m şi Gold în cazul sistemelor
CDMA 97
5.3.1. Structura unui sistem DS-CDMA cu secvenţe complexe de împrăştiere 97
5.3.2. Generarea secvenţelor cu funcţii haotice iterative 99
5.3.3. Comparaţie între un generator haotic de tip Bernoulli şi codurile clasice de
împrăştiere 101
5.4. Tehnici de multiplexare utilizând secvenţe haotice 103
5.4.1. Multiplexare cu diviziune în frecvenţă folosind secvenţe haotice 103
5.4.2. Multiplexare cu diviziune în timp folosind secvenţe haotice 104
5.4.3. Multiplexare cu diviziune în amplitudine folosind secvenţe haotice 105
5.5. Structuri de sisteme CDMA şi (CD)2MA 106
5.5.1. Noţiunea de (CD)2MA 106
5.5.2. Schema unui sistem (CD)2MA 106
5.5.3. Sincronizarea în impuls a sistemelor haotice 108
5.5.4. Metode de modulaţie şi demodulaţie utilizate 109
5.5.5. Evaluarea performanţelor sistemului (CD)2MA 110
Capitolul 6. Canal de comunicaţie de bandă largă
6.1. Introducere 111
6.2. Modelul tip filtru FIR al canalului 111
6.2.1. Prezentarea principalelor caracteristici ale filtrului FIR ales 112
6.2.2. Modelarea coeficienţilor filtrului 113
6.3. O altă metodă de modelare a canalului 115
6.4. Implementarea unui fading de tip Rayleigh 115
Capitolul 7. Prezentarea programului şi algoritmilor
7.1. Prezentarea pachetului de programe 116
7.2. Prezentarea algoritmului de funcţionare 116
7.3. Prezentarea interfeţei grafice 119
Capitolul 8. Concluzii şi observaţii 120
Anexe 122
Bibliografie

Extras din document

1.1. Prezentare generală

De la începuturile comunicaţiei pe unde radio, în special în domeniul comunicaţiilor militare s-a urmărit realizarea unor sisteme de transmisiuni cât mai putin sensibile la orice tip de perturbaţii fie ele naturale sau artificiale.

Astfel, în anii 80 în SUA (atunci au apărut şi primele lucrări în domeniu) s-a conceput o primă generaţie de sisteme de transmisiuni cu spectru împrăştiat (SSI). În cadrul acestor cercetări s - a dezvoltat tehnologia semnalelor cu spectru împrăştiat pentru comunicaţii digitale, folosite în scopuri militare, atât pentru a da rezistenţa împotriva interceptarilor inamice cât şi pentru a ascunde semnalul transmiţându-l la puteri mici, astfel făcându-l dificil pentru un ascultator neavizat să detecteze prezenţa sa în zgomot, sau să facă posibil pentru mai multe terminale să comunice pe acelaşi canal.

Pornind din acest punct multe alte ţări şi firme au finanţat numeroase programe de cercetare ceea ce a dus la generaţia de sisteme de comunicaţie cu spectru împrăştiat ce există pe piaţă şi se dezvoltă astăzi.

Spre deosebire de SSI cercetarea în domeniul sistemelor de comunicaţii pe purtătoare haotică a luat amploare abia în ultimul deceniu.

Acest tip de sistem poate apărea ca o soluţie la creşterea explozivă a pieţei în domeniul comunicaţiilor personale (mai ales în domeniul civil), al cărei scop este posibilitatea transmiterii semnalelor vocale sau a datelor între staţii mobile. Pentru a asigura acest tip de servicii, sunt necesare legături radio pentru un număr mare de terminale în zone dens populate folosind acelaşi canal de comunicaţii. Utilizarea de catre mai multe sisteme de comunicaţie a aceluiaşi canal fizic a fost denumită acces multiplu.

1.2. Generalităţi cu privire la accesul multiplu

Astfel, dacă diverşi utilizatori transmit semnale informaţionale pe acelaşi canal fizic, atunci fiecare receptor corespondent trebuie să fie capabil să-şi separe semnalul care îi este destinat din amestecul cu celelalte semnale informaţionale şi a perturbaţiilor introduse de canal.

Separarea căilor este realizată prin intermediul semnalelor ortogonale. Două semnale xi(t) şi xj(t) sunt ortogonale dacă:

(1.1)

unde prin Xi() şi Xj() s-au notat transformatele Fourier ale semnalelor xi(t) şi xj(t).

Astfel se observă că ortogonalitatea poate fi îndeplinită în mai multe feluri:

a) În domeniul timp, dacă semnalele xi(t) şi xj(t) sunt diferite de zero doar în intervale de timp disjuncte, atunci integrala din domeniul timp din relaţia de mai sus se anulează. Această proprietate permite realizarea accesului multiplu cu diviziune în timp (Time Division Multiple Access - TDMA).

b) În domeniul frecvenţă, dacă spectrele Xi() şi Xj(), corespunzătoare celor două semnale xi(t) şi xj(t), nu se suprapun în domeniul frecvenţă, adică, spectrele sunt diferite de zero doar pe suporturi diferite de frecvenţă. Această proprietate permite realizarea accesului multiplu cu diviziune în frecvenţă (Frequency Division Multiple Access - FDMA).

c) Diviziunea în cod.

În acest caz, semnalele xi(t) şi xj(t) se pot suprapune în timp şi/sau în frecvenţă, însă, integralele lor de convoluţie sunt nule. Adică, la recepţie, utilizatorul avizat va compara prin corelaţie semnalul recepţionat cu cheia sau codul folosit şi de corespondent la emisie. În acest caz, integrala de convoluţie are o valoare mult mai mare decât în cazul altor utilizatori (pentru care, în mod ideal corelaţia este nulă).

Utilizatorii sunt separaţi (la emisie şi la recepţie) prin asignarea lor (distinctă) la un set de coduri ortogonale, care sunt alese pentru a utiliza eficient resursele canalului. Acest mod de abordare este cunoscut ca tehnica accesului multiplu cu diviziune în cod (Code Division Multiple Access - CDMA).

O caracteristică a sistemelor ce utilizează tehnica CDMA este faptul că ocupă o bandă de frecvenţe care este mult mai largă decât ar fi cea necesară pentru semnalele informaţionale, acest lucru fiind compensat de accesul multiplu.

Datorită numărului mare de utilizatori, apare mai importantă problema limitarii interferenţelor între terminale decât a zgomotelor naturale din canal. Cea mai bună strategie în acest caz, unde fiecare utilizator apare ca o interferenţă pentru orice alt utilizator, este de a transforma fiecare semnal transmis pe linie să arate ca un zgomot Gaussian.

Sunt două posibilităţi prin care un semnal poate fi transformat pentru a arăta ca un zgomot de bandă largă şi anume: prin “împrăştierea” fiecărui simbol folosind o secvenţă pseudoaleatoare (principiul de bază al sistemelor SSI) pentru a mări lărgimea benzii semnalului transmis, sau prin a reprezenta fiecare simbol pritr-o formă de undă de “zgomot”.

Dar la aceste tipuri de sisteme apar limitări datorită caracterului periodic al secvenţelor PN, de numărul limitat al secvenţelor ortogonale, şi de natura periodică a purtătoarei. O altă problemă o reprezintă faptul că ortogonalitatea secvenţelor PN necesită sincronizarea tuturor secvenţelor de împrăştiere ce se folosesc în aceeaşi bandă de frecvenţă, adică întregul sistem ar trebui sincronizat.

În practică însă aşa ceva ar fi imposibil de realizat aşa încât la demodulare se foloseşte o funcţie de corelaţie ce face produsul între semnalul emis pentru un anume utilizator cu secvenţa PN proprie a receptorului destinaţie. Această operaţie este numită adunarea (spectrului), ţinând cont că multiplicarea cu semanlul PN la receptor are ca efect opusul operaţiei de împrăştiere de la emiţător.

A doua metodă expusă mai sus, ca o alternativă la semnalele cu spectru împrăştiat apare posibilitatea transmiterii unor secvenţe de tip zgomot, nu ca o sumă de funcţii periodice de bază, dar ca o sumă de funcţii haotice.

Sistemele dinamice deterministe sunt acele sisteme ale căror stări se schimbă în timp într-o formă deterministă. Ele pot fi descrise matematic prin ecuaţii diferenţiale sau ecuaţii cu diferenţe, depinzând dacă ele evolueză în timp continuu sau în timp discret.

Sistemele haotice au însă o evoluţie ulterioară care depinde foarte mult de condiţiile iniţiale, o eventuală perturbaţie în sistem determinând o schimbare foarte mare a parametrilor sistemului.

O proprietate a semnalelor haotice este faptul ca funcţia lor de autocorelaţie are un vârf în zero şi apoi scade foarte rapid. Astfel, semnalele haotice având o structură deterministă face posibilă generarea semnalelor haotice de tip zgomot şi utilizarea lor în comunicaţii, cel puţin teoretic.

Însă o problemă importantă o punea sincronizarea generatoarelor haotice, cel de la emiţător şi respectiv cel de la receptor. În lucrarea lui Pecora şi Carroll problema sincronizării celor două sisteme haotice fiind rezolvată, au apărut propuneri de sisteme bazate pe haos folosind diferite tipuri de modulaţii şi sincronizări.

Fisiere in arhiva (41):

  • Metode de Sincronizare si Modulatie
    • 5688_Cuprins.doc
    • Anexa1
      • carac_faza.m
      • Chua.m
      • CITIRE.M
      • filtruLP.m
      • Initializare.m
      • LOGI.M
      • Mar1.m
      • Mar2.m
      • pAddFigure.m
      • pChannel.m
      • pChaoticGenType.m
      • pChaoticReceiver.m
      • pCurentSystem.m
      • pDemodulator.m
      • pGenChaotic.m
      • pInfGen.m
      • pInformationType.m
      • pInfReceived.m
      • pInfSignal.m
      • pMainMenu.m
      • pModul.m
      • pSimulationGlobal.m
      • pSimulationParam.m
      • pSimulationRun.m
      • pSimulationType.m
      • pSpreadFuncType.m
      • pSpreading.m
      • pSync.m
      • pSystemLoad.m
      • pSystemSave.m
      • pSystemSaveAs.m
      • PWAM.M
      • Rayfading.m
      • TENT.M
    • Anexe
      • Anexa2.doc
      • Anexa3.doc
      • Anexa5.doc
    • Bibliografie.doc
    • Metode de Sincronizare si Modulatie.doc
    • Prezentare.ppt