Proiectarea telefonică a unui raion pe sistemul EWSD

INTRODUCERE

Apariţia sistemelor de comutaţie şi de transmisie digitale a deschis perspective considerabile pentru telecomunicaţii şi informatică, deoarece acestea pot realiza un transfer rapid şi sigur de informaţii diverse (voce, date, texte, imagini), răspunzând astfel cerinţelor abonaţilor privind diversificarea serviciilor şi asigurarea unei calităţi deosebite pentru acestea.

În momentul de faţă este acceptată ideea că reţeaua de telecomunicaţii evoluează cu integrarea serviciilor, în primă fază pentru servicii de bandă îngustă (canalele de 64 kbit/s, sau n x 64 kbit/s, unde n ), cu perspective de evoluţie spre serviciile de bandă largă (cu debite în linie de 155 Mbit/s, 622 Mbit/s, 2448 Mbit/s).

Până la realizarea unei reţele globale de telecomunicaţii cu integrarea serviciilor, este posibilă o evoluţie a reţelei de telecomunicaţii în care centrele de comutaţie digitale să asigure accesul abonaţilor la serviciile ISDN. O astfel de evoluţie se înregistrează în prezent şi în reţeaua de telecomunicaţii din Republica Moldova, prin introducerea unor sisteme de comutaţie digitale de mare capacitate în centrele de tranzit şi centralele terminale, interconectate prin sisteme de transmisiuni digitale şi cabluri de fibră optică. Se creează în acest fel o infrastructură necesară pentru integrarea serviciilor de telecomunicaţii.

Reţeaua de telecomunicaţii reprezintă ansamblu de mijloace care asigură transmiterea la distanţă a informaţiilor între doi utilizatori cu ajutorul semnalelor electrice.

Comunicaţiile se pot realiza cu ajutorul informaţiilor, care pot fi de următoarele tipuri: sunete; voce sau muzică; imagini: fixe sau mobile; texte sau date.

În domeniul telecomunicaţiilor pot fi incluse: telefonia (transmisia de voce), radiocomunicaţiile (transmisie de voce sau muzică), radiotelefonia mobilă (transmisiile telefonice între terminale mobile, utilizând comunicaţiile radio din reţeaua telefonică), videotelefonia (transmisia de voce şi imagini), televiziunea (transmisiile de imagini mobile şi sunete), teleinformatica (tratarea şi transmiterea datelor la distanţă). Ramura telecomunicaţiilor are un caracter aparte, deşi importanţa transporturilor nu poate fi subestimată.

La ora actuală telecomunicaţiile constituie, într-adevăr, nu domeniu al economiei noastre care necesită o instruire permanentă a conducătorilor de subdiviziuni şi mai ales a specialiştilor. Motivaţia e, că astăzi telecomunicaţiile (ca tehnologie şi dinamică), în raport cu alte ramuri cunoaşte o evoluţie mai rapidă şi mai pronunţată.

În ultimii ani, Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU) a format un grup de studiu cu scopul evaluării şi specificării cerinţelor pentru standardele viitoarelor sisteme fără fir, care ar permite transferarea serviciilor de date şi multimedia cu viteză mare.

În prezent la Institutul European de Standarde pentru Telecomunicaţii se discută asupra standardelor pentru sistemul pan-European de generaţia a treia, numit Sistemul Universal Mobil de Telecomunicaţii (UMTS).

Conceptele actuale referitoare la reţelele cu acces multiplu sunt într-o continuă adaptare la cerinţele pieţii. În momentul de faţă, se observă o schimbare radicală în modul de realizare a unei reţele de Telecomunicaţii. Aceasta nu mai este orientată spre utilizarea unui anumit produs, ci pe implementarea unui anumit tip de servicii. Lucru dat determină o dezvoltare impetuoasă a tehnologiilor şi echipamentelor de transmisiuni şi comutaţie, dezvoltarea ce este stimulată şi de noile reglementări internaţionale privitoare la liberalizarea pieţilor de telecomunicaţii. Piaţa liberă în acest domeniu va fi un factor ce va schimba cererea de noi servicii, servicii ce vor avea la bază noi arhitecturi de reţele cu acces multiplu.

Mărirea densităţii telefonice în Republica Moldova a adus la specializarea reţelelor mixte a liniilor de abonare şi de conexiune. Eficacitatea acestor reţele este „nedeterminată”, dar asupra rentabilităţii lor trebuie de influenţat cu măsuri speciale care le voi redacta mai jos.

Creşterea numărului de abonaţi necesită prezenţa a noi linii de abonare, ceea ce la rândul său se pune problema optimală a dezvoltării reţelei de abonare ca şi a reţelelor de linii de conexiune.

Fluxurile informaţionale de bază circulă în reţele de comunicaţii locale. Corelaţia între volumul de informaţie în reţelele interurbane şi locale se apreciază de specialişti ca 1:25 corespunzător. Aşa corespundere ne vorbeşte despre aceea că pentru o dezvoltare optimală a reţelei în general de la început e necesar de a dezvolta reţeaua locală iar apoi interurbană. La atingerea acestei dezvoltări optimale a reţelei este necesar de a atinge 100 % automatizarea reţelei interurbane.

Următoarea problemă care stă înaintea problemei de dezvoltare optimală a reţelelor este optimizarea reţelelor în condiţiile a multor reţele diferite şi a utilajului folosit. După cum dezvoltarea optimală a reţelelor presupune utilizarea a aparatajului digital atât în sistemele de comutare cît şi-n sistemele de transmisiune, apare problema compatibilităţii optimale a aparatajului analogic cu cel digital.

Planificarea şi proiectarea optimală a reţelelor telefonice e imposibilă fără planificarea şi proiectarea optimală a reţelelor de comunicaţii (primare), deoarece reţelele primare organizează canale în primul rând pentru reţelele telefonice. De aceea de la început vor apărea întrebările legate de planificare şi proiectarea optimală a reţelelor de comunicaţii primare. Problema de proiectare a reţelei de comunicaţii optimale rezultă, din alegerea raţională a mijloacelor tehnice ce asigură satisfacerea necesităţilor în transmiterea şi repartizarea mesajelor informaţionale. Baza dezvoltării reţelei de comunicaţii o constituie procesele dinamice de creştere a necesităţii în transmiterea informaţiei. Pentru această dezvoltare a reţelei trebuie să se conducă după aşa zisele „traiectorii optimale”. Rezolvarea acestor probleme, ca regulă, se confirmă în concordanţă cu metoda „cercetării operaţionale”, şi anume:

1. se formează scopul dezvoltării;

2. se aleg criteriile optimale;

3. se determină sistemul de limitare;

4. se caută rezolvarea optimală cu ajutorul metodelor programării matematice.

Criteriul de bază optim poate fi „costul” reţelei sau „fiabilitatea” ei. Aceste criterii sunt legate între ele cu o dependenţă direct proporţională. Pentru rezolvarea problemelor locale pot fi utilizate criteriile locale.

La rezolvarea problemelor de proiectare optimală a reţelei trebuie să fie calculate corespunzător necesităţilor serviciilor, cât şi starea dezvoltării numărului sistemei şi starea dispozitivelor tehnice disponibile.

Telecomunicaţiile sunt un serviciu care trebuie să se bucure de anumite priorităţi, iar dezvoltarea lor continuă în baza unei tehnologii noi digitale nu poate fi amânată, aşteptându-se timpuri mai noi, mai favorabile. Atingând aceste scopuri, vor fi create posibilităţi de a oferi servicii avansate (Internet, Televiziune digitală, Servicii ISDN, etc.) în baza unei infrastructuri transparente, inclusiv la sate.