Sisteme de Transmisie și Sisteme Electromecanice la Electromobil

Introducere

In lucrare se prezintă principalele noţiuni privind construcţia unui vehicul electric împreuna cu transmisia si sistemul electromecanic care îl compune.

In principiu, orice automobil care are motor de tracţiune electric este considerat automobil electric. Sursa de alimentare, aflata pe vehicul, poate fi de diverse tipuri, insa, pentru majoritatea covârşitoare a automobilelor electrice realizate pana in prezent, sursa este o baterie de acumulatoare electrice.

Construcţia vehiculelor electrice, a fost susţinută prin soluţii şi tehnologi inteligente ce au dus la o gamă de maşini economice la ora actuală existând si vehicule electrice cu un consum de cca. 1 EUR/70 km. Aceste vehicule electrice se caracterizează prin calităţi excelente ce ţin de întreţinere, economie, de sistemele electromecanic (sistem de frânare recuperativ) si multe alte avantaje care le caracterizează.

Vehiculele electrice au apărut pentru prima dată la mijlocul secolului al 19-lea, când electricitatea a fost printre metodele preferate de propulsie pentru autovehicule, oferind un nivel de confort si uşurinţa de operare, care nu ar putea fi realizate de către maşinile pe benzină. Motor cu ardere internă (ICE) este o metoda de propulsie dominantă pentru autovehicule, dar cele de energie electrică a rămas uzuale în alte tipuri de vehicule, cum ar fi trenurile şi vehicule mai mici, de toate tipurile.

De la primul vehicul electric care a fost inventat intre anii 1832 si 1839 ( nu se ştie anul exact), de către Robert Anderson ca mijloc de transport electric pana la ultimele modele apărute vehiculul electric face parte din mai multe domenii: industria electrica, electromecanica, automatizări, mecatronică, etc.

Industria va produce şi va oferi vehicule electrice in viitor din ce în ce mai performante. Acest lucru este necesar din cauza resurselor energetice si resurselor naturale care se apropie de sfârşit. În plus, acest lucru este iniţiat si de dorinţa de a avea un aer mai curat.

Ca definiţie un vehicul electric (EV), ester o unitate ce utilizează una sau mai multe motoare electrice sau motoare de tracţiune pentru propulsie. Vehiculele electrice pot fi autoturisme electrice, locomotive electrice, camioane electrice, avioane electrice, bărci electrice, motociclete(scutere) electrice si nave spaţiale electrice.

Avantajele majore ale automobilului electric sunt consumul redus, poluare aproape de zero in afara producţiei, eficienta/randament foarte mare, accelerare instanţa, zgomot foarte redus, întreţinere uşoara prin eliminarea unei mari părţi a motorului clasic otto, democratizarea transportului prin lărgirea bazei de producţie a sursei energetice pana la consumator.

Dezavantajele majore sunt costul ridicat, timpul de încărcare al acumulatorului relativ mare, autonomia redusa de max. 200-500 km). Acumulatorii îşi reduc capacitatea pana la 50% si chiar mai mult la temperaturi sub 10° C si peste 40° C si tind sa se supraîncălzească si chiar sa explodeze in unele condiţii. De asemenea pot apărea diverse probleme legate de pornire in situaţii de temperatura foarte scăzuta.

Unul din cele mai mari dezavantaje ester modul de stocare a energiei pentru a fi propulsat vehiculul. La ora actuala energia electrică este stocata la bordul vehiculului cu ajutorul unui acumulator/bateri sau supercapacitoare Vehiculele care utilizează motoare care funcţionează pe principiul de combustie , de obicei, se poate obţine energie de la un singur sau câteva surse, de obicei, non-regenerabile de combustibili fosili. Un avantaj cheie la vehicule electrice sau hibride electric este frânarea regenerativa si suspensia ; capacitatea lor de a recupera energia în mod normal, pierdută în timpul frânării în energie electrică care urmează să fie redată la bornele bateriei. Din necesitatea extinderii autonomiei, maşina electrica este de obicei echipata cu un generator pe baza de benzina, care încărca permanent sau in funcţie de necesitate, acumulatorul. Un alt concept este folosirea unui supercondensator, ca acumulator.

În viitor, factorii de decizie la automobile vor fi necesari pentru a produce noi tehnologii care reduc emisiile în timp. Sisteme active pentru controlul de securitate, cum ar fi sistem de frânare anti-blocare (ABS), distribuţia forţei de frânare electronică (EBD), sistem de control al tracţiunii (TCS) şi electronic de stabilitate.