Sisteme Noi de Stocare a Energiei Electrice

Introducere

Necesitatea stocării energiei electrice

Stocarea eficientă a energiei devine unul dintre cele mai spectaculoase şi sensibile domenii de activitate şi iniţiativă, dezvoltarea procedeelor, echipamentelor şi tehnologiilor de conversie şi stocare fiind o condiţie exclusivă pentru utilizarea competitivă a tuturor surselor reînnoibile de energie (solară, eoliană, maree etc.).

Necesitatea conceperii şi realizării unor noi sisteme performante pentru „stocarea energiei” este impusă de discrepanţa evidentă dintre momentul şi locul producerii energiei şi momentul şi locul consumării acesteia.

Fluctuaţiile de consum pot fi: diurne, săptămânale, sezoniere

După cum se ştie, fluctuaţiile diurne prezintă amplitudini mari, cererea din orele mici ale dimineţii situându-se la cca. 1/3 din cea care corespunde perioadei de vârf.

În ţările în care încălzirea electrică este larg răspândită,solicitarea centralelor electrice în timpul iernii este de două ori mai mare decât vara, iar în ţări cu clima toridă, unde climatizarea este utilizată frecvent, vârful de consum înregistrat vara este maxim în cursul unui an.

Este evident că funcţionarea centralelor electrice la capacitate mare şi constantă depinde de cuplarea acestora la sisteme de stocare.

Dezvoltarea energeticii solare este puternic influenţată de perfecţionarea sistemelor de stocare, folosirea eficientă a energiei captate depinzând de evoluţia sistemelor de stocare diurnă.

De altfel, în general, atragerea în circuitul economic competitiv a surselor alternative de energie este în funcţie de costul şi fiabilitatea tehnologiilor de stocare.

Tehnologiile şi echipamentele de stocare a energiei, folosind parţial sau integral procese electrochimice, pot fi împărţite în:

– tehnologii şi echipamente pentru stocare de scurtă durată şi cu capacităţi mici (sub 0,5 Wh);

– tehnologii şi echipamente pentru stocare medie (12-60 ore) şi cu capacităţi până la câteva sute de MWh;

– tehnologii şi echipamente pentru stocare de lungă durată (10-300 zile) şi cu capacităţi mai mari decât 1000 MWh.

Stocarea energiei electrice în acumulatori electrici

Totul începe în anul 1791 când Luigi Galvani a descoperit că muşchiul unei broaşte se contractă când acesta este atins cu un obiect metalic, acest fenomen urma să fie cunoscut ca electricitatea animală o utopie deoarece teoria nu a fost demonstrată. Volta va continua studiile lui Galvani descoperind celula voltaică, cunoscută sub numele de baterie.

Autovehiculul electric

Istoria autovehiculului electric a început la mijlocul anilor 1800 şi a ţinut recordul de viteză terestră până în 1900, oferind un nivel de confort si uşurinţa de operare, care nu ar putea fi realizate de către maşinile pe benzină. Ca definiţie un vehicul electric , este o unitate ce utilizează una sau mai multe motoare electrice sau motoare de tracţiune pentru propulsie.

În lucrare se prezintă principalele noţiuni privind construcţia unui vehicul electric începând cu transmisia ,sistemul electromecanic şi acumulatoarele electrice folosite.

Sursa de alimentare, aflată pe vehicul, poate fi de diverse tipuri, însă, pentru majoritatea covârşitoare a automobilelor electrice realizate până în prezent, sursa este o baterie de acumulatoare electrice