Contribuții la Studiul Farmacognostic al Speciei Pleurotus Ostreatus

INTRODUCERE

Omul primitiv lua cele necesare din mediul înconjurător şi căuta să vindece toate bolile cu ajutorul plantelor , mineralelor şi produselor animale pe care le avea la îndemână . Omul căuta mijluace curative în mod empiric ; de aceea , numeroase plante medicinale folosite de medicina ştiinţifică actuală au o istorie foarte veche . Deoarece cauzele bolilor şi tratamentul lor erau neînţelese de omul primitiv , pe lângă tratamentul cu plante el cerea ajutorul zeilor şi al duhurilor .

Dupa trecerea multori ani de încercări , experienţe , nu s-au găsit de către medici şi farmacişti metode de vindecare ( altele decât medicamente sintetice , chimioterapii , fioterapii pe bază de curenţi etc.) care să nu fie nocive . Acestea aduc ameliorări , dar nu vindecări, atâta timp cât nu se elimină cauza care a produs boala .

Natura ne oferă avantaje clare . se elimină toxinele care cauzează boala şi nu mai sunt afectate şi alte organe . Incă din antichitate , înţelepţii duceau o viaţă în armonie cu natura .

Fitoterapia modernă a devenit astăzi o ştiinţă interdisciplinară . Ea presupune o colaborare cât mai strâsă între medic , farmacist , chimist , fizician , biolog , matematician , psiholog , inginer sau tehnolog , având un unic scop : găsirea şi aplicarea remediului cel mai potrivit bolnavului.

Farmacognozia este cea care restabileşte relaţia între teoriile ştiinţifice şi practicile medicinei tradiţionale,ea cunoaşte plantele şi organele lor întrebuinţate în terapeutică,precum şi posibilitaţile de prelucrare în vederea extragerii principiilor active.

PARTEA TEORETICĂ

1.DATE GENERALE PRIVIND SPECIA PLEUROTUS OSTREATUS

Una din cele mai cunoscute specii de ciuperci medicinale, cu regim nutritiv saprofit.

Are o foarte mare valuare alimentară , utilizată în arta culinară în feluri variate : ( supă , cu umplătură , cu sos , salată ) se poate cultiva pe cale industrială folosindu-se ca substrat rumeguş , coceni de porumb , ciocălăi . (1)

2.SINONIME

Se mai numeşte : - burete negru

- găinuşa pădurii

- păstrav de fag

- păstrăvul cerului(1)

- burete de fag

- oyster (3)

3.ÎNCADRARE SISTEMATICĂ

Specia. Pleurotus ostreatus

Gen. Pleurotus

Fam. Pleurotaceae

Ordin. Agaricales

Clasa Basidiomycetae (2)

4.DESCRIREA SPECIEI

Ciupercă comestibilă, lignicolă,prezentă în grupuri mari,îmbricate,pe trunchiurile bâtrâne de arbori foioşi,îndeosebi pe fag.

Cresc etajate,aplicate unele peste altele. Fig 2

Dintr-o bază comună pot porni mai multe ciuperci cu lungima piciorului diferită, pălăria orizontală, în formă de ureche sau scoică, diametrul 5-15 cm , cu margina răsucită.

Faţa superioară netedă, cenuşie, brun-cenuşiu, cenuşiu-maronie, negricioasă , se decolorează cu vârsta.

Faţa inferioară cu lamele albicioase sau cenuşii, foarte decurent, largi , anastomazate la bază.

Piciorul lateral, scurt de 1-4 cm, gros de 1-3 cm , alb-zbârlit , păros la bază, adeseori lipseşte.

Carnea albă,moale,elastică,miros plăcut,gust dulce.

Sporii cilindrici sau ovoizi ( 8-12 x 3-4 microni ), hialini , netezi , albi în masă . dăunâtoare, produce putregaiul alb al lemnului.

În România, primele culturi au fost organizate începând cu anul 1973

Valorifică celuloza şi hemiceluloza din substrat,cu conţinut bogat de lignină, cele mai bune rezultate s-au obţinut pe fag,plop,carpen şi nuc , exemplele obţinute pe salcie,cireş, stejar,arţar,cedru sunt necorespunzătoare.

În cultura întensivă se folosesc 8 cicluri pe an cu o producţie de 90-100 kg pe metru pătrat,pentru 100 kg lemn lemnos se utilizează 2,5 litri miceliu soluţie. Începe să se formeze când în aer temperatura este cca.15 grade celsius.

Fig 2.Pleurotus ostreatus

Fig.3. Pleurotus ostreatus

Fig.4. Pleurotus ostreatus

5.ORIGINE ŞI RĂSPÂNDIRE

Pleurotus ostreatus este răspândit în toate regiunile împădurite cu clima temperată şi tropicală ale globului.În ţara noastră această specie se dezvoltă cu predilecţie pe suprafaţa trunchiurilor de arbori din pădurile de foioase, producând aşa numitul putregai alb de lemn.(3)

6.COMPOZIŢIA CHIMICĂ

-mevinolin (lovastatin) – în special în corpul fructifer de P. ostreatus, P. saca şi P. sapidus ; P. ostreatus produce cantităţi maxime de lovastatin când mediul de cultură conţine nitrogen organic

-poliholozide: - pleuran (β-1,3-D-glucan) în majoritatea speciilor din genul Pleurotus sau diferiţi polimeri alcătuiţi din xiloză, glucoză, manoza şi galactoză în diferite raporturi molare în P. pulmonarius ; o polizaharidă acidă alcătuită din glucoză, manoză, galactoză şi acizi zaharici în P. ostreatus. β-D-glucani au fost identificaţi şi în P. tuber-regium poliholozide în P. florida , P. sajor-caju

-lectine: în corpii de fructificaţie ai speciilor P. ostreatus şi P. cornucopiae; lectinele din P. tuber-regium au specificitate pentru N-acetilglucozamină.

- glicoproteine de tip ubiquitină cu acţiune de ribonuclează în P. ostreatus; din P. tuber-regium a fost izolată proteina pleuturegin, peptida denumită eringin din P. eryngii cu masa moleculară de 10 kDa.

- aminoacizi esenţiali în genul Pleurotus ; în corpul fructifer de P. ostreatus predomină alanina, acidul glutamic şi ornitina; alături de acestia se mai găsesc: acid glutamic, valină, glutamină, glicină, leucină

- lipide, acid oleic şi alţi acizi graşi nesaturaţi în P. ostreatus; glicoinozitolfosfosfingolipide: ceramide şi cerebrozide în P. ostreatus; steroli în P. eryngii

- enzime: fenoloxidaze, de exemplu lacaze în P. eryngii, P. ostreatus, P. florida (şi P. pulmonarius; glutamin-sintetaza în P. ostreatus, cisteinproteaza în P. ostreatus, D-glucoz-oxidază în P. ostreatus , o protează fibrinolitică în P. ostreatus, lipoxigenază în P. ostreatus , o proteaza antivirală (pleureryn) şi peroxidaze în P. eryngi ; Mn-peroxidază în P. eryngi , ribonucleaze în P. tuber-regium , P. pulmonarius , P. eryngii, P. ostreatus, două superoxid dismutaze (SODm şi SODc) care conţin mangan atomic şi respectiv, trivalent în P. olearius. În P. pulmonarius au mai fost identificate enzimele: benzo-[a]-piren hidroxilază (Maspahy S. şi colab., 1999), Mn-peroxidază, xilanază, celulază, ligninperoxidază, arilalcooloxidază şi o enzimă implicată în degradarea aflatoxinei B1. Enzimele ligninolitice din P. sajor-caju degradează şi juglona .