Deterioararea sănătății sub influența nicotinei și combaterea ei cu ajutorul tratamentelor medicamentoase

De mii de ani, oamenii fumează sau mestecă frunze de tutun (Nicotiana Tabacum). Tutunul a fost descoperit şi cultivat pentru prima dată pe continentul American, se pare încă din anul 6000 î.e.n. După descoperirea şi colonizarea Americii de Nord şi de Sud, tutunul a fost exportat masiv în Europa continentală şi în restul lumii. Încă de la început a fost însă extrem de controversat. Unele persoane îi apreciau calităţile medicinale însă metodele de cercetare moderne pun la dispoziţie dovezi ale influenţei nefaste ale tutunului asupra sănătăţii.

Pe de altă parte, se fac anunţuri publice prin intermediul mass mediei care atrag atenţia asupra riscului crescut pe care îl are tutunul asupra sănătăţii şi dependenţa pe care o poate crea. Nicotina produce dependenţă atât fizică cât şi psihică.

Nicotina reprezintă principalul component al frunzelor de tutun din speciile Nicotiana tabacum şi Nicotină rustica din familia Solanaceae.

Denumirea genului a fost atribuită după numele unui diplomat francez în Portugalia, Jean Nicot, care probabil a introdus planta în Europa, în jurul anului 1560 iar numele speciei provine de la denumirea indiană dată pipei de tub folosită pentru fumat [3].

Sunt consemnări care arată că tutunul era folosit pentru fumat, prizat, mestecat cât şi în practice magico-religioase, încă din 1942.

Speciile de Nicotiana sunt originare din Mexic şi America de Nord, ele fiind foarte cultivate apoi în întreaga lume iar obiceiul fumatului extinzându-se considerabil.

Introdus iniţial în Europa ca medicament, începe să fie cultivat în Franţa de Andre Thevet în 1565 sfătuit de Caterina de Medici prin Jean Nicot. Monopolul asupra producţiei de tutun s-a instituit în 1674 la origine stând interese de stat [2].

Descriere : Nicotianae folium este o plantă erbacee, anuală, pubescentă, înaltă de 1,5 -2 m. Are frunze alterne, oval lanceolate, sesile şi decurente, foarte mari (50-70 cm lungime şi 30-45 cm lăţime) flori pentamere dispuse în raceme terminale, de culoare roz şi fruct capsulă protejată de caliciu persistent [3].

Obţinerea produsului: se recoltează frunzele la completa maturitate, prin tăiere de ramuri, operaţia efectuându-se de 2-3 ori pe sezon. Se poate recolta întreaga plantă, prin tăiere, apoi se separă numai frunzele. Se pot usca direct sau după fermentare [17].

Compoziţie chimică: frunzele de tutun conţin între 0,6-10% alcaloizi totali (15% în Nicotiana rustica) alcaloidul principal fiind nicotina. Aceasta este însoţită de mici cantităţi de nornicotină şi de alte tipuri de alcaloizi (nicotirină, N-nitrozonornicotina, anabasină, anatabină, anatalină, nicotelină, pirolidină, N-metilpirolidină, piperidină, N-oxidul nicotinei, N-acil-nornicotină, miosmină). [2]

Alţi constituienţi ai frunzelor de tutun sunt: 40% glucide (oze solubile, amidon, pectin, celuloză), proteine, 15-20% acizi organici.

Acţiune: nicotina este un agonist al receptorilor polinergici, uşor absorbită prin mucoase cât şi pulmonar.

La început este un excitant ganglionar. Stimulează SNC-ul (sistemul nervos central), produce tremurături şi convulsii, stimulează centrii respiratori şi centrul vomei. În doze mari paralizează respiraţia. La nivel cardio-vascular induce tahicardie, vasoconstricţie şi creşterea presiunii arteriale. Creşte tonusul şi activitatea motrică intestinală, iar la nivelul joncţiunii neuro-musculare faza iniţială de stimulare este bravată, dar cedează rapid unei faze de blocaj. In ceea ce priveşte nornicotină că aceasta are proprietăţi insecticide[4].

S-a stabilit însă că în lume la ora actuală fumatul este răspunzător pentru mai mult de 4 milione de decese anual. Până în anul 2020, se estimează că numărul deceselor în rândul fumătorilor se va ridica la 10 milioane.

Deşi utilizat din cele mai vechi timpuri pentru tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului, şi chiar cancerului s-a dovedit că tutunul conţine substanţe nocive canceroase şi iritante.

Nicotina are cu certitudine şi efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte dăunătoare asupra organismului ne face prevăzători în aprobarea ei în scopuri terapeutice.

In accepţia sa de medicament "auto-administrat" tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin şi uşor de găsit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlată cu uşurinţă, iar sistemul de administrare este convenabil.

Tutunul pătrunde însă în sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotină are efect imediat asupra stării de anxietate, de plictiseală sau asupra stresului.

Este evident faptul că fumătorii folosesc tutunul pentru a-şi controla stările şi emoţiile. Este doar o aparenţă faptul că efectele fumatului sunt variate şi că pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sănătate şi scurtează şansele de viaţă.