Medicamente folosite în infecțiile urinare

Capitolul I

Introducere

Ce este o infecţie urinară?

O infecţie aflată la orice nivel al tractului urinar, de la rinichi, uretere, la vezică, uretră, este calificată ca fiind o infecţie urinară.

Infecţiile urinare pot fi dureroase şi supărătoare. Ele pot deveni de asemenea o problema de sănătate serioasă dacă infecţia se răspândeşte la rinichi.

Tractul urinar este sistemul care produce urina şi o duce în afara corpului.

El include : vezica urinară, rinichii şi tuburile care le leagă. Când în acest sistem pătrund germeni, ei pot produce o infecţie.

Generalităţi

Infecţia tractului urinar (ITU) este o infecţie bacteriană care afectează vezica urinară, rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe şi tuburi alcătuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt infecţii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.

La adultul sănatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea rinichiului punând chiar viaţa în pericol dacă nu sunt tratate prompt, în special la persoanele care asociază şi alţi factori ce predispun la complicaţii.

În mod obişnuit cauzele infecţiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile ce pătrund în uretră şi ascensionarea acestora în tractul urinar.

Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente în fecale reprezintă cea mai comună sursă de infecţie a tractului urinar.

Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentată de raportul sexual care favorizează introducerea bacteriilor în uretră.

Atât femeile cât şi bărbaţii pot face ITU dacă întârzie să urineze.

Alte cauze ce favorizează dezvoltarea ITU sunt reprezentate de obstrucţiile sau problemele tractului urinar.

Mai puţin obişnuit este ca bacteriile din sânge sau sistemul limfatic să ajunga în tractul urinar.

Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei şi a sumarului de urină.

Urocultura poate fi folosită să confirme suspiciunea de ITU dar nu este întotdeauna necesară.

Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice în cazul unei ITU fară să aştepte rezultatul uroculturii dacă simptomele şi rezultatele sumarului de urină sugerează o ITU.

Mai mute teste pot fi făcute dacă simptomele nu se ameliorează sub tratament sau infecţia poate fi complicată prin sarcină, diabet, litiază renală (piatră la rinichi), mărirea prostatei sau alte afecţiuni.

Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orală.

Perioada de tratament depinde de localizarea infecţiei (vezică sau rinichi), sex si vârstă precum şi de prezenţa sau absenţa condiţiilor ce favorizează complicaţiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei şi sarcină.

Infecţiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infecţii bacteriene ale organismului şi oricine şi la orice vârsta poate avea o ITU.

Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor tinere şi de vârstă medie active sexual.

Copiii şi persoanele învârsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de vârstă.

Bacteriile ce intră în uretră şi ajung în tractul urinar reprezintă cauza infecţiilor de tract urinar.

O altă sursă de infecţie e reprezentată de bacteriile ce colonizează (ce trăiesc) în intestinul gros şi sunt prezente în scaun.

Raportul sexual favorizează introducerea bacteriilor în tractul urinar, în special la femei.

Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc în vezică pentru a permite urinei să curgă, reprezintă surse comune de infecţie bacteriană la persoanele spitalizate o lungă perioadă de timp sau la cele care au aceste catetere permanent.

Ocazional bacteriile pătrund din sânge sau sistemul limfatic cauzând infecţiile vezicii sau rinichiului.

Litiaza renală (piatra la rinichi), mărirea prostatei la bărbaţi sau alte probleme de structură (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin limitarea capacităţii organismului de a elimina urina.

Unele femei datorită structurii genetice sunt predispuse să facă ITU repetate (infecţii recurente).

Factori de risc

Factori de risc la femeie

Factorii care cresc riscul ca o femeie să aibă ITU sunt:

- activitatea sexuală, în special în cazul femeilor care folosesc diafragma şi substanţe spermicide; studiile arată că o femeie poate să facă de 3 ori mai frecvent ITU dacă partenerul ei sexual foloseşte un prezervativ cu spermicid

- graviditatea: femeia gravidă prezintă riscul de a face bacteriurie asimptomatică precum şi dezvoltarea unei infecţii simptomatice; de asemenea este crescut şi riscul de naştere prematură

- ITU anterioare

- folosirea de produse igienice ce conţin deodorant

- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creşte volumul de urina reducând bacteriile din tractul urinar si vezică

- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzează ITU, favorizând multiplicarea acestora mai rapid în vagin şi uretră; femeile aflate în perioada de premenopauză şi cele aflate la menopauză, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU.