Medicamente utilizate în ORL

CAPITOLUL 1

Introducere

Importanta aparatului ORL

Aparatul ORL are o deosebită importantă în fiziologia și anatomia omului.

Oto-rino-laringologia este specialitatea care se ocupă de patologia malformativă, traumatică, inflamatorie, ce interesează urechea, nasul și sinusurile, cavitatea bucală, faringele, laringele, trahaeea și esofagul.

Farmacologia este ramura biologiei care se ocupă cu studiul medicamentelor, incluzând toate preocupările care privesc medicamentul: origine, compoziție, proprietăți fizico-chimice, modalități de acțiune, patruderea în organism, metabolizare, eliminare, întrebuințări în practică medicală și cai de administrare. Denumirea de „farmacologie” provine de la cuvintele grecești farmacon (medicament) și logos (studiu, știință).

Medicamentul este orice produs (substanță, drog sau produs biologic) care influențează substanță vie. În sens medical, prin medicament se înțelege produsul folosit în terapie în scopul de a preveni, de a ameliora sau vindeca o boală. În noțiunea de medicament se includ și substanțele folosite în scop diagnostic (de exemplu: substanțe radioopace întrebuințate pentru examenele paraclinice).

Activitatea de cercetare și de producere a unor noi clase de substanțe medicamentoase cunoaște astăzi un ritm deosebit de intens.

Numărul imens de substanțe medicamentoase realizate depășește cu mult posibilitățile de reținere și de cunoaștere a tuturor produselor existente. Din aceste motive, preocuparea de baza a personalului sanitar trebuie îndreptată, în mod permanent, spre cunoașterea medicamentelor de valoare sigură și larg folosite în tratamentele moderne. Se înțelege că pentru

realizarea acestui deziderat, o pondere deosebită o are farmacologia chimică, disciplină care trebuie să pună la îndemână cunoștințele de specialitate necesare oricărui cadru sanitar, antrenat în îngrijirea bolnavului.

Dată fiind valoarea problemelor pe care le abordează, farmacologia modernă posedă numeroase domenii, care au devenit adevărate discipline, fiecare cu importantă să practică și teoretică, fără a există o delimitare precisă a teritoriilor lor. Farmacodinamia studiază acțiunea medicamentului exercitată asupra organismului sănătos sau bolnav.

Prin metodele farmacodinamice se determina experimental: absorbția medicamentului, metabolismul și eliminarea lui, mecanismele de acțiune și modificările obiective sau subiective determinate de acesta asupra organismului sănătos sau bolnav.

În cadrul farmacodinamiei este corect să se diferențieze două feluri de calități:

a) Farmacodinamia experimentală cercetează medicamentul pe diferite animale de laborator (normale sau îmbunătățite experimental), pentru a determina acțiunea, toxicitatea, metabolizarea și eliminarea medicamentului. Datele obținute prin metodele experimentale furnizează unele indicii asupra valorii clinice și asupra dozajului medicamentului, pentru folosirea ulterioară în terapia umană.

b) Farmacodinamia clinică se ocupă cu efectele medicamentelor asupra omului, urmărind atât valoarea terapeutică a acestora cât și eventualele reacții adverse (efecte toxice sau alergice). Este un domeniu de activitate al farmacologiei, de apariție recentă, însă de valoare cu totul deosebită, întrucât folosirea clinică a medicamentului ridică probleme deosebite de conștiința și corectitudine profesională.