Tehnologia de fabricare a extractului alcoolic de măceș cu utilizare în industria farmaceutică

1. TEMA DE PROIECTARE

TEHNOLOGIA DE FABRICARE A EXTRACTULUI DE MĂCEŞ

2. MEMORIU TEHNIC

În primul rând, ţin să mulţumesc pe această cale coordonatorilor sub îndrumarea cărora am realizat lucrarea de faţă şi tuturor profesorilor ce au împărţit din cunoştinţele lor pe parcursul anilor de facultate.

Informaţiile scrise, privind arta vindecării, care ne-au rămas de la toate vechile civilizaţii se referă la diferite forme farmaceutice obţinute prin extracţie din produse vegetale sau animale. Între acestea se foloseau: macerate, infuzii, decocturi oţeturi, vinuri, uleiuri, sucuri sub diferite denumiri. Din aceste surse aflăm pe de o parte produsele folosite din cele mai vechi timpuri în diferitele regiuni ale lumii, cât şi formele farmaceutice sub care erau prelucrate.

Lucrarea este structurată în două părţi, prima fiind reprezentată de tema de cercetare: Modificarea polizaharidelor în vederea obţinerii unor aditivi pentru ciment, subiect pe care l-am aprofundat la începutul lucrării.

A doua parte ne dezvăluie tehnologia şi utilajele utilizate pentru obţinerea extractului vegetal, având ca materie primă de bază, măceşul (Rosa canina).

Această lucrare rezervă un loc important extractelor vegetale, pe care le tratează în capitolul 3, pe lângă proprietăţile produsului finit şi domeniile de utilizare ale acestuia. Capitolul se încheie cu elemente de inginerie tehnologică: schema bloc a variantei adoptate, ecuaţiile bilanţurilor reale, descriindu-se totodată factorii ce influenţează extracţia.

Capitolul 4 a continuat cu dimensionarea amestecătorului tip ancoră, unde are loc operaţia principală a procesului tehnologic, precum şi cu dimensionarea şi alegerea altor două utilaje ce se utilizează în procesul de obţinere a extractelor vegetale.

Lucrarea urmăreşte apoi prezentarea necesarului de utilităţi în capitolul 5 şi continuă cu metodele de analiză a materiei prime, a produşilor intermediari şi finali descrise în capitolul 6.

În capitolul 7 s-au prezentat produsele secundare şi posibilităţi de valorificare alea acestora precum şi obiectivele de care trebuie să se ţină cont pentru a creşte randamentul extracţiei.

Amplasamentul şi planul general este detaliat în capitolul 8, pentru proiectarea unei secţii de fabricare a extractelor de măceşe cu o capacitate de 1t/ zi.

Capitolul 9 abordează normele de protecţia muncii ce trebuie avute în vedere la fabricarea extractelor alcoolice.

Capitolul 10 conţine calculul indicatorilor economici, valoarea utilajelor, a construcţiei şi a terenului, fondul de investiţii, planul de aprovizionare, fondul de salarii şi funcţie de acestea calculul estimativ al preţului flacon de 100 g cu extract de măceş.

Partea desenată a lucrării este compusă din schema bloc, schema de flux tehnologic, schema de amplasare a utilajelor, schema utilajului principal şi a unui utilaj secundar.

3. TEHNOLOGIA FABRICAŢIEI

Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit produsele vegetale din natură spre propriul său folos. La unele a observat diverse acţiuni asupra organismului. Aceste observaţii s-au înmulţit în decursul mileniilor şi astfel, omul şi-a creat mijloace de a-şi vindeca suferinţele fizice. Utilizarea preparatelor obţinute prin prelucrarea produselor vegetale este cunoscută cu mii de ani înaintea erei noastre.

Cunoştinţele despre utilizarea plantelor medicinale în tratamentul diferitelor afecţiuni s-au transmis de a lungul veacurilor din generaţie în generaţie, un rol foarte important în acest sens, cel puţin pentru ţara noastră, avându-l aşezămintele mănăstireşti.

Pe teritoriul României vegetează peste 3700 de specii, adică mai mult de jumătate din cele ce vegetează în întreaga Europă, din care peste 800 de specii au proprietăţi medicinale.

Plecând de la faptul incontestabil că facem parte integrantă din ecosistemele naturale, este lesne de înţeles că organismul uman tolerează mult mai uşor un produs natural, decât unul sintetic.

În ultimii ani, însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii a aprobat o nouă strategie pentru integrarea medicinii tradiţionale în mijloacele globale de profilaxie şi tratament, singura posibilitate de a atinge dezideratul „sănătate pentru toţi” fiind integrarea medicinii tradiţionale în sistemele moderne de profilaxie şi tratament.

În prezent peste 80% din populaţia globului beneficiază de tratamente prin metode tradiţionale, care reprezintă în ansamblul măsurilor de ocrotire a sănătăţii, singura opţiune realistă.

Puritatea biologică a plantei medicinale depinde din ce în ce mai mult de mediul înconjurător în care s-a dezvoltat specia respectivă, spontan sau cultivat.

La fel ca şi alimentele, plantele medicinale, pentru a avea o valoare biologică superioară, trebuie să provină dintr-un mediu natural cât mai puţin poluat.

3.1. Proprietăţile produsului finit; domenii de utilizare

Fitoterapia, aromoterapia, terapia naturală de astăzi capătă noi valenţe faţă de cea din trecut. Produsele fitoterapeutice îndeplinesc trei funcţii importante: profilaxie, prim ajutor şi tratament.

Există trei tipuri de produse farmaceutice naturale :

* cele cu acţiune puternică, cum sunt, în special, glicozidele şi alcaloizii;

* cele cu acţiune medie, cum sunt substanţele sau complecşii de substanţe din speciile de Valeriana, Leonurus, Calendula ;

* grupa produselor fitoterapeutice adjuvante ale tratamentului de bază.

Farmacodinamica şi farmacologia clasică se bazează pe relaţia dialectică substanţa activă-acţiune fiziologică, respectiv acţiune terapeutică.