Cuprins
- Introducere ...3-10
- Capitolul I Simbolul Arborelui Cosmic în diferite culturi .11-13
- 1.1Arbore și omul: împreună încă din Cartea Facerii ..13-19
- 1.2. Bradul - arbore cosmic al mitologiei românești ...19-35
- Capitolul II Ipostaze ale bradului în literatura română ..36-38
- 2.1. Semnificația bradului în operele literare: „Baltagul” de M. Sadoveanu, „Bradul” de V. Alecsandri, „Cîntecul bradului” de L. Blaga 38-46
- 2.2. Bradul - arbore al spiritualității naționale .46-52
- Proiect didactic ...52-63
- Concluzii 64-68
- Bibliografia 69-72
Extras din licență
Introducere
Lucrarea de față prezintă simbolistica arborelui, analizînd totodată și semnificația arborelui din punct de vedere mitologic. Bradul este un simbol al statorniciei, al puterii și verticalității poporului nostru. El a fost omniprezent de-a lungul istoriei românilor. Din lemnul lui oamenii și-au făurit case, obiecte de uz casnic, trecători, cruci și icoane ca o dovadă a credinței lor. Bradul aparține fundamental culturii românești. Numele său este moștenit de la geto-daci care, cu siguranță, ne-au transmis, odată cu numele, o parte din mitologia și manifestările rituale legate de acest arbore. Importanța bradului - atît intrinsecă, practică, cît și simbolică - nu a scăzut odată cu trecerea timpului. Totuși tendința actuală este cea de a proteja această specie atît de valoroasă.
Bradul împodobit este considerat pomul vieții, arborele fertilizator. La români, bradul era simbol de viață lungă, sănătate și belșug pentru nuntă, semn de trăinicie și belșug pentru casă nouă, sau substitut al omului pentru lumea de dincolo la înmormîntare.
Bradul este un simbol important al bătrînului anotimp, iarna. Acest element de culoarea verde inspiră privitorului încredere și relaxarea psihică a acestuia, de asemenea este singurul element din natură care rezistă persistent tuturor vremurilor pline de greutate.
Justificarea alegerii subiectului am ales subiectul: „Bradul - arbore cosmic în literatura română”, pentru că el este arborele cosmic al românilor din toate timpurile, și este prezent în ceremonii și rituri proprii vieții săteanului român: ca arbore de naștere, de înfrățire simbolică între noul năs cut și un brăduț, ca arbore de nuntă care ține loc de mire în prenuntă sau în nunta mortului, ca arbore fertilizator implantat între arborii fructiferi, ca arbore de bun augur în colindele invernale, ca arbore de judecată (bradul de jurămînt și bradul justițiar), ca arbore funerar pus la capul mormîntului și care ajută în marea trecere a sufletului, ca arbore de pomană substituit printr-un pom fructifer.
Toate aceste funcții magico-mitice, rituale și ceremoniale fac ca bradul să fie prezent în toate sectoarele literaturii române: legende, balade, basme, colinde, proverbe, strigături, poezii, romane, pastele și în toate creațiile spirituale legate de străvechiul fond mitologic al poporului român.
Un alt motiv pentru care am ales acest subiect este că spre deosebire de alți arbori, bradul foarte des apare în literatura română, în special pentru a desemna fălnicia și vitalitatea. Veșnic verde pe culmile munților, prin simetria excepțională, bradul înlocuiește sensul perfecțuinii și adeseori apare ca element al peisajului solemn sau ca reper în lumea trecătoare. În unele creații literare bradul sugerează statornicia, rezistența și frumusețea, forța și vitalitatea poporului, ceea ce atrage atenția cititorului. În alte creații el este ca o legătură eternă între cer și pămînt.
Actualitatea și importanța subiectului. A vorbi despre semnificația bradului în literatura română înseamnă a vorbi despre brad ca arbore al spiritualității naționale, pentru că el este copacul cel mai sacru în viața fiecărui din noi. Avîndu-și rădăcinile înfipte în pămînt și crengile înălțate spre cer, bradul este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pămînt și cer. În acest sens, arborele poartă caracterul unui centru, care ne leagă cu cerul.
Bradul apare ca un personaj important în folclorul românesc, ca un tovarăș de viață, amintit în legende, basme, povești, balade, colinde, proverbe, strigături, cîntece, fiind un adevărat laitmotiv vegetal al fondului mitologic străvechi al românilor. El prezintă un simbol, dar și o metaforă pentru viața în sine, regenerare și nemurire.
Simbol al vieții eterne, se spune că bradul este o trimitere directă către divinitate. Forma triunghiulară și proprietatea de a fi mereu verde este asociată cu Sfîntă Treime și nemurirea divină.
Problema cercetării constă în cercetarea creațiilor folclorice și a operelor literare în care este prezentă imaginea bradului, pentru o studiere mai detaliată și profundă și pentru descoperirea rolului, funcțiilor și motivelor arborelui.
Scopul cercetării este de a demonstra că, „Bradul este un arbore cosmic în literatura română”, analizînd operele folclorice și literare în care este prezent simbolul arborelui.
Bibliografie
1. Alexandru Ion, Cîntecul ritual-ceremonial nupțial al bradului, Serie Nouă, tom 7, „AIEF", 1996.
2. Aliband Terry, Laudă primitivul - blesteamă modernul; Eliade ca protagonist al purității premoderne. (în Viața Românească, suplimentul Caiete critice, nr. 1-2/1998).
3. Barcan Luiza, Relația OM-ARBORE în cultura orală tradițională,// http://www.muzee-valcea.ro/buridava/B6_28.barcan.pdf. (accesat pe 15.03. 2011)
4. Băieșu Nicolae, Sărbători domnești: (închinate Maicii Domnului și Mîntuitorului). Studiu : culegere de texte etnografice și folclorice, vol. 1, Chișinău, 2004.
5. Bălan Ion Dodu, Studii despre opera lui Mihail Sadoveanu, București, Albatros, 1977.
6. Berdan Lucia, Mitologia cuvintelor, Iași, Ed. Universității ,,Al. I. Cuza”, 2003.
7. Bîrlea Ovidiu, Folclorul românesc, București, Minerva, 1981.
8. Bomher Noemi, “Suspinul în tăcere”, (în Convorbiri literare ediția electronică: http://convorbiri-literare.dntis.ro/BOMERapr3.html, accesat pe 30.05.1998)
9. Brill Tony, Legende populare istorice romănești, București, Minerva, 1993.
10. Bucurescu Adrian, Dacia Magică, București, Arhetip-Renașterea spirituală, 1999.
11. Călinescu George, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, Minerva, 1982.
12. Coatu Nicoleta, Structuri magice tradiționale, București, All, 1998.
13. Cogagnac Maurice, Simbolurile biblice - Lexic teologic, București, Humanitas, 1997.
14. Coman Mihai, Izvoare mitice, București, Cartea Românească, 1980.
15. De Souzenelle Annick, Simbolismul corpului uman, (traducere de Margareta Gyurcsik, capitolele „De la spadă la Pomul Vieții. Binele și răul", „De la Pomul Vieții la Arborele Sefirot-urilor" și „De la Arborele Sefirotu-urilor la schema corporală"), Timișoara, Amarcord, 1999.
16. Dinu Valeriu, Ipostaze ale pădurii în lirica românească, București, Sport-Turism, 1984.
17. Durand Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, București, Univers, 1977.
18. Eliade Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, (capitolele: „Cea mai îndelungată revoluție; Descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul", „De la Gautama Buddha pînă la triumful creștinismului", „Celți, germani, traci și geți"), București, Univers Enciclopedic, 2000.
19. Eliade Mircea, Tratat de istorie a religiilor, (cap. „Vegetația. Simboluri și rituri ale reînnoirii"), București, Humanitas, 1992.
20. Florescu Radu, Pădurea și lemnul în istoria României. În: „Ianus", nr. 1/ 2000.
...
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bradul - arbore cosmic.doc