Dezvoltarea creativității preșcolarilor prin activitățile practice

ARGUMENT

Prin activităţile practice, copilul pătrunde în lumea reală, ia contact cu materiale naturale, descoperă că există materiale care aparent nu mai au întrebuinţare, dar că le poate folosi pentru a crea jucării, poate contribui la amenajarea spaţiului educaţional.

Activităţile practice dezvoltă copiilor spiritul de observaţie, pentru că obişnuiesc preşcolarul să fie atent la detalii, să analizeze modalitatea de a lucra. Se îmbină acţiunea mentală cu cea fizică.

Copilul trebuie să işi imagineze cum va arăta obiectul pe care doreşte să îl realizeze; se schiţează imaginar obiectul, apoi imaginaţia prinde o formă concretă prin lucrarea realizată în cadrul activităţii.

Activităţile practice activează toate simţurile, toate funcţiile spiritului inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât atunci când creează obiecte din imaginaţia sa sau reproduce un model real, cât şi atunci când inventează mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe care le întâlneşte în realizarea unui obiect

La nivel preşcolar se formează deprinderi de lucru: cu hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire, înnodare, şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înşirare; lucrări cu materiale din natură în care se foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea.

Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este dezvoltarea imaginaţiei, a creativităţii.

Tehnicile de lucru şi materialele care se folosesc în activităţile practice sunt cele care contribuie la dezvoltarea creativităţii copiilor. Cu cât materialele sunt mai variate, cu atât îşi pot exersa mai uşor imaginaţia.

Tehnicile care conduc cel mai mult la dezvoltarea creativităţii prin activităţile practice sunt cele folosite în lucrul cu materiale din natură sau deşeuri. Dacă în tehnicile de lucru în hârtie, fire de lână, materiale textile, copiii parcurg un anumit proces tehnologic, demonstrat şi explicat de educatoare, în activităţile cu materiale din natură un rol deosebit îl are imaginaţia fiecăruia, deoarece se anunţă copiilor tema, lăsând la libera lor alegere modul de execuţie.

În mod deosebit, în aceste activităţi se foloseşte metoda brainstorming-ului, metodă de dezvoltare a creativităţii în grup. După ce se anunţă tema, copiii sunt solicitaţi să formuleze idei despre modul în care se poate realiza tema. Educatoarea poate aduce modele de lucrări realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la începutul activităţii, ca o sugestie a modului de realizare a temei şi nu este lăsată lucrarea ca model de lucru pentru copii. Ei trebuie să lucreze activând propria imaginaţie. În timpul lucrului copiilor le pot fi sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor şi este mult mai productiv ca preşcolarii să fie lăsaţi să se consulte între ei, în acest fel dezvoltându-se spiritul de cooperare.

Aprecierile pozitive, încurajatoare, ale educatoarei îi stimulează pe toţi copiii în exprimarea liberă a sentimentelor, a emoţiilor, a trăirilor, prin obiectele realizate.

Organizarea expoziţiilor oferă copiilor sentimentul de satisfacţie a lucrului bine făcut şi, totodată creează posibilitatea de a-şi aprecia mai bine munca lor şi a colegilor.

Toţi copiii au potenţial creator, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze şi să valorifice această creativitate prin stimularea ei cu teme cât mai variate, în care să folosească combinaţii de tehnici de lucru şi materiale cât mai diversificate.

Motivația personală în alegerea acestei teme

Copiii sunt atrași de obiectele din natură, le place să descopere mediul înconjurător, să ezploreze tot ce este nou. Având la îndemână diverse materiale, prin diverse tehnici, ei crează.

Lucrările realizate, rezultatul muncii, îi entuziasmează, le crește încrederea în propriile forțe și le stimulează dorința de a cunoaște mai mult.

CAPITOLUL I

CREAŢIE ŞI CREATIVITATE

1.1. Delimitări conceptuale

Creativitatea este un concept care a suscitat multe controverse cu privire la descrierea lui completă și a măsurării lui sigure, fiind asociat cu comportamentul creativ și cu procesele mintale implicate. Termenul a fost introdus de G.W. Allport și desemna, inițial, o formațiune de personalitate. (Lespezeanu, 2007, 81).

Actual, creativitatea este considerată o capacitate complexă şi fundamentală a personalităţii umane care produce ceva nou, original, de valoare şi cu eficienţă ştiinţifică şi socială. Este un rezultat al influenţelor şi relaţiilor factorilor subiectivi şi obiectivi, adică a posibilităţilor persoanei şi a condiţiilor ambientale. Se sprijină pe date şi soluţii anterioare și îmbină investigaţii şi date noi. (Pavel, 1991, 175).

Fiind o capacitate şi o aptitudine a personalităţii, creativitatea este considerată, totodată, un produs şi un proces. Este un produs pentru că se dobândeşte ca abilitate de a realiza ceva nou printr-o activitate sau printr-o experienţă, necesitând foarte multă muncă. Este şi un proces, întrucât necesită evoluţie în timp. (Ezechil, 2001, 129).

Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoaşterii şi vieţii sociale. Această capacitate are următoarele caracteristici: flexibilitate, noutate, originalitate, fluenţă, senzitivitate şi ingeniozitate. În desfășurarea procesului creativ G. Wallas a identificat următoarele etape: preparația, incubația, inspirația și verificarea.

Un aspect foarte important pentru educație este posibilitatea măsurării și stimulării creativității. Factorii care au un impact deosebit asupra creativității sunt asemănători cu factorii învăţării eficiente. Pe lângă coeficientul de inteligenţă, un rol important îl au și ereditatea, capacităţile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, motivaţia și efortul de pregătire şi investigaţie. (Petrică, 1967, 88).

Creativitatea se poate cultiva prin maniera de a învăța și prin dezvoltarea aptitudinilor intelectuale, imaginative și nonconformiste.