Hip-Hop, Rap și Flow

1. INTRODUCERE - O ANALIZĂ A SUBCULTURILOR

Această lucrare își are ca scop principal însumarea și analiza fenomenului subcultural Hip - Hop și micro sau macrofenomenelor cu impact cultural - social derivate din acesta, prin prisma schimbărilor și influențelor produse inițial de acest fenomen și evoluția acestor schimbări în cadrul întregului cultural modern.

Ca scop secundar, lucrarea urmărește să analizeze cum elemente revoluționare în cadrul fenomenului Hip - Hop au ca urmări în decursul timpului, schimbări reflectate în cadrul unor fenomene sociale generice sau de subcultură, ori din cadrul câtorva ramuri artistice distincte, cum ar fi Dansul, Pictura, Designul Vestimentar.

La aceste schimbări voi face referire ca aparținând întregului fenomen subcultural Hip - Hop modern. Pentru a înțelege ce reprezintă un fenomen subcultural, trebuie să analizăm ce anume îl definește și ce îl caracterizează.

Definiția dată de UNESCO consideră cultura ca „o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali".

Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație specifice, cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul).

În același fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însușită prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar fi prin intermediul memoriei obiective (obiecte, peisaje, cărți, numere, reguli).

Prin subcultură se înțelege fie o tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare, fie o cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică .

În sociologie, antropologie și studii culturale, o subcultură este un grup de oameni cu o cultură (distinctă, sau obscură) care îi deosebește față de cultura mai mare, dominantă, denumită și „mainstream”, de care aparțin. Dacă o anumită subcultură este caracterizată de o opoziție sistematică față de cultura dominantă, ea poate fi descrisă ca fiind o contracultură.

„Adepții unei contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor și modelelor comportamentale ale societății înglobante, dar nu resping toate normele și valorile culturii dominante” .

O subcultură propune un ansamblu de simboluri, norme, valori și moduri de viață neidentice cu cele ale culturii dominante într-o societate, dar nici în contradicție față de acestea, ci adiționate lor (de exemplu, Asociația pescarilor și vânătorilor poate reprezenta o asemenea subcultură) .

Cu alte cuvinte, un fenomen care ține de subcultură este un fenomen care aduce un plus sumei de valori generale, fie că este un plus care ține de cunoașterea abstractă sau raportarea la un mod de percepție diferit, fie că este un plus rezultat din opoziția față de normele generale și abordarea unor norme alternative.

În Wikipedia , Oxford English Dictionary, subcultura este definită ca un grup cultural inclus într-o cultură mai mare, uneori având credințe și interese opuse indivizilor din cultura - mamă, iar Ken Gelder (2007) propunea șase caracteristici prin intermediul cărora să se identifice o „subcultură”:

- relații negative față de muncă (un mod de viață leneș, parazitic);

- o relație negativă față de clasă (în măsura în care subculturile nu sunt „conștiente de clasă” și nu se conformează definițiilor tradiționale despre clasă);

- o anume asociere cu un teritoriu, mai degrabă decât cu o proprietate (cartierul, strada, clubul, the hood ș.a.);

- o mișcare în afara spațiului domestic către forme non - domestice de apartenență (familia fiind înlocuită de grup);

- legături stilistice cu excesul și exagerarea;

- refuzul banalității cotidiene și al masificării .

Sociologul Chris Jenks, în lucrarea sa „Subculture, The Fragmentation of the Social”, London: Sage, 2005, consideră că subcultura face parte dintr-un nou context cultural care nu mai este modern și unde cultura devine un construct diferit de ceea ce era considerată modernitatea timpurie. Spre sfârșitul secolului XX, prin „cultură” se înțelegeau patru lucruri esențiale:

a) o categorie colectivă, legată de dezvoltare intelectuală și morală;

b) o activitate cognitivă, o stare mentală determinată de ideea perfecțiunii, de un scop către desăvârșire umană;

c) o categorie descriptivă și concretă, „cultură” însemnând numele artelor și muncii intelectuale într-o societate;

d) Cultura era o categorie socială, însemnând modul de viață al individului sau grupului.