Analiza achizițiilor publice - studiu de caz la Primăria Arad

CAPITOLUL 1.

CONŢINUTUL ŞI CARACTERISTICILE PROCESULUI BUGETAR

Bugetul de stat reprezintă principalul plen financiar centralizat al statului pe termen scurt, în care sunt dimensionate veniturile şi cheltuielile publice pentru o perioada de un an. Acesta face parte dintr-un sistem unitar de bugete ale căror elaborare, aprobare, execuţie şi control se regăsesc intr-un complex de activităţi care alcătuiesc procesul bugetar.

1.1 Planificarea şi decizia bugetară

Deciziile referitoare la cheltuielile publice şi veniturile fiscale fac parte din categoria deciziilor bugetare şi au o importanţă deosebită în cadrul procesului bugetar. Deciziile bugetare sunt de mai multe tipuri şi privesc diverse aspecte, aparent separate intre ele, dar aflate intr-o strânsă interdependenţă. Deciziile bugetare se referă la:

• Desfăşurarea procesului bugetar

• Procurarea resurselor bugetare

• Destinaţia cheltuielilor publice

• Păstrarea echilibrului bugetar

• Execuţia bugetului

Modul de derulare a procesului bugetar presupune luarea unor decizii legate de aspecte cum sunt:

- alegerea participanţilor la discuşiile despre buget;

- stabilirea şi delimitarea atribuţiilor ordonatorilor de credite comparativ cu atribuţiile Ministerului Finanțelor Publice;

- desemnarea importanţei şi influenţei pe care o manifestă grupurile de interese la elaborarea bugetului;

În privinţa veniturilor fiscale, deciziile au la bază estimările tehnice ale veniturilor ce pot fi mobilizate în anul următor, cu luarea în considerare a ambelor variante: modificarea sau menţinerea nivelului şi tipurilor de impozite. Principalele probleme care se analizează sunt:

- care vor fi sursele de impozitare şi ponderea acestora la formarea veniturilor statului;

- care va fi impactul stabilirii impozitelor asupra claselor şi categoriilor sociale, asupra populaţiei în general, precum şi asupra dezvoltării economice în plan teritorial;

- care va fi tendinţa impozitelor: creştere, menţinere sau scădere;

- dacă se vor acorda facilităţi fiscale. În ce cuantum, în ce scop şi cine va beneficia de acestea;

- care va fi mărimea presiunii fiscale şi cum va fi ea suportată de populaţie şi agenţii economici.

Deciziile adoptate în planul veniturilor fiscale trebuie să ţină seama, pe de o parte, de caracterul limitat al resurselor financiare publice şi, pe de altă parte, de sensibilitatea perceperii impozitelor în funcţie de mediuleconomic şi social.

Veniturile fiscale sunt planificate după criterii legate de funcţiile pe care le îndeplineşte fiscalitatea: finanţarea cheltuielilor publice, redistribuirea veniturilor şi averilor, stimularea diferitelor comportamente şi iniţiative economice etc.

În procesul de planificare a veniturilor fiscale se ţine seama de probleme ca:

- mărimea absolută a acestora, care depinde de variabile cum sunt: starea economiei naţionale, capacitatea contributivă a plătitorilor de impozite, eficienţa aparatului fiscal ş.a;

- structura impozitelor: raportul dintre impozitele directe şi cele indirecte, precum şi dintre impozitele din cadrul acestor grupe;

- eventualele efecte nedorite ( aşa-numitele „efecte perverse”) care se pot produce în urma unei anumite creşteri a impozitelor (descurajarea interesului pentru muncă, economisire şi investire ş.a. ).

În domeniul cheltuielilor publice, deciziile vizează opţiuni cum sunt:

- care programe urmează a se finanţa şi la ce nivel;

- care vor fi principalii beneficiari ai programelor alese;

- ce interese vor fi protejate prin intermediul cheltuielilor publice.

Cheltuielile publice sunt planificate pe funcţii (învăţământ, sănătate, apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice) şi pe categorii economice (cheltuieli curente şi de capital). Deciziile privind planificarea cheltuielilor publice sunt luate, pe de o parte, pe baza prognozei privind efectele diverselor politici ân perioada următoare şi, pe de altă parte, în legatură cu solicitările de bunuri şi servicii publice în limita resurselor disponibile în economie.

Deciziile în domeniul echilibrului bugetar au în vedere cele trei variante în care se poate încheia bugetul: echilibrat, excedentar sau deficitar. Managementul financiar la nivel macroeconomic se confruntă cu o serie de probleme, printre care:

- cum trebuie să se obţină echilibrul: prin creşterea veniturilor, prin reducerea cheltuielilor sau prin ambele modalităţi;

- dacă este necesară, oportună şi eficientă contractarea de împrumuturi publice, interne şi/sau externe şi în ce cuantum;

- cum vor fi soluţionate deficitele bugetare, existente sau viitoare;

În perioada de execuţie a bugetului, procesul bugetar nu se derulează de la sine, ci ridică, în continuare, decidenţilor o serie de probleme, legate de:

- mărimea diferenţei dintre veniturile / cheltuielile aprobate şi cele efective;

- rezolvarea concretă a acestor diferenţe, prin rectificări bugetare în cursul anului, după aprobarea legii bugetului de stat.

Evaluarea propriu-zisă a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat se poate realiza prin diverse metode, prezentate în continuare.

1.2 Metode şi tehnici de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Pentru ca bugetul să reflecte cât mai fidel necesităţile de resurse financiare care să asigure înfăptuirea programului guvernamental propus, şi posibilităţile de acoperire a acestora, este necesară cuantificarea cât mai corectă a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

1.2.1 Metode clasice

Dintre metodele clasice de stabilire a mărimii veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, menţionăm : metoda automată, metoda majorării şi metoda evaluării directe.

Metoda automată ( numită şi a penultimei ) constă în întocmirea proiectului de buget, luând ca bază de pornire execuţia bugetară a penultimului an bugetar. Trebuie avut în vedere faptul ca elaborarea proiectului bugetului de stat pentru un anumit an se declansează cu circa opt luni înainte de începerea acestuia, respectiv prin luna mai, cand nu se cunosc incă realizările anului în curs.