Analiza echilibrului financiar în cadrul SC Petrom

INTRODUCERE

Activitatea unei intreprinderi trebuie să fie generatoare de efecte pozitive care conduc la susţinerea principiului continuităţii activităţii, deci trebuie să fie echilibrată.Pe toată durata de funcţionare a unei întreprinderi, aceasta se confruntă cu numeroase probleme de echilibru, probleme ce trebuie rezolvate.

Dacă tratăm întreprinderea ca pe un sistem, şi anume un sistem economico – social într-o continuă mişcare şi dezvoltare, iar elementele sale componente ca pe nişte variabile într-o dinamică continuă, atunci problemele echilibrului se cer a fi integrate în interiorul sistemului în funcţie de raţionalitatea şi eficienţa întreprinderii.

Echilibrul economic însoţeşte viaţa economico – socială a întreprinderii, având un caracter relativ stabil , fiind temporar . Prin urmare această stare de linişte, armonie, stabilitate între elemente structurale ale întreprinderii nu este o stare veşnică, nu este dată odată pentru totdeauna ci ea are un caracter relativ, temporar implicând stări care se schimbă de la un moment la altul, stări ce decurg unele din altele sub influenţa anumitor factori de dezechilibru.

Îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii economice, a activităţii economico –sociale sunt procese continue, care însoţesc viaţa întreprinderii în contextul unui şir neîntrerupt de inter-relaţii ale tendinţelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.

Aceşti factori ai dezechilibrului se cer însă a fi cunoscuţi şi contracaraţi, încât să nu acţioneze spontan, anarhic şi imprevizibil, cu efecte de nedorit, evitându-se apariţia unor fenomene negative în cadrul întreprinderii, fenomen care afectează echilibrul economic la nivelul întreprinderii, influenţând în cele din urmă finalitatea acesteia.

Dacă în urma constatării unei stări de dezechilibru se analizează factorii de dezechilibru care au condus la acea stare şi se iau măsurile necesare, acest fapt conduce la depăşirea stării de dezechilibru temporar şi evidenţierea echilibrului dinamic al sistemului (întreprinderii).

În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important dacă avem în vedere cerinţele, solicitările întreprinderii şi resursele de satisfacere a celor dintâi. Dacă am face o paralelă între întreprindere şi o plantă, cum frunza reprezintă laboratorul plantei asigurând toate necesităţile acesteia, tot aşa echilibrul financiar asigură resursele, cerinţele echilibrului întreprinderii.

Analiza echilibrului financiar trebuie realizată prin prisma cerinţelor gestiunii întreprinderii şi a raportului dintre datorii şi autofinanţare a nevoilor pentru exploatare şi investiţii în strânsă corelare cu formarea şi folosirea fondurilor, resurselor întreprinderii.

Din aceste considerente, o importanţă deosebită prezintă structura echilibrului, a raportului în care se află şi de aici o anumită calitate a echilibrului financiar al întreprinderii.

Ne referim la necesităţi şi resurse, la încasări şi plăţi, la elementele componente ale nevoilor de resurse şi ale celor ce privesc posibilităţile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor şi modul de utilizare (destinaţia acestora).

Analiza structurii echilibrului financiar este necesară tocmai datorită puterii sale de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluţie. Trebuie făcută diferenţa între echilibrul static la un moment dat şi echilibrul dinamic, caracteristic evoluţiei, permanentelor schimbări din întreprindere.

În cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupă un rol important, echilibrul financiar reprezentând starea ce se caracterizează printr-un flux permanent de fonduri băneşti de natură financiară prin sistem, dar cu păstrarea integrităţii sistemului.

Echilibrul nu constă într-o simplă egalitate. El încorporează anumite particularităţi şi corelaţii între elementele sale structurale.Teoria echilibrului este o concepţie potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esenţială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare şi mediul ambiant.Această stare de echilibru este caracteristică în relaţia întreprindere – mediu ambiant dar şi în cea echilibru economic general – echilibru financiar.