Analiza financiară și evaluarea riscului în vederea creditării la SC Sinmatex SA Bistrița

Introducere

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode şi tehnici care asigură tratarea informaţilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unei firme, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial dinamic.

Informaţiile furnizate de indicatorii economico-financiari sunt indispensabile procesului decizional ce vizează realizarea obiectivului de bază al managementului respectiv de creştere a valorii economice a firmei .Calitatea informaţiilor este determinată de modul de interpretare a indicatorilor financiari şi de modul de explicare a factorilor şi cauzelor care generează şi influenţează nivelul şi evoluţia acestora.

Analiza financiară furnizează de asemenea indicatori şi documente sintetice care permit urmărirea şi controlul intern asupra anumitor operaţiuni.

Indicatorii săi permit o confruntare şi punerea în evidenţă a diferenţelor eventuale între realizările observabile ale întreprinderii, pe o perioadă dată sau la un anumit moment dat, şi obiectivele pe care managerii întreprinderii le pot obţine. Astfel se poate face o paralelă între valorile prevăzute şi valorile obţinute efectiv pentru anumite rate, previziuni ale alocărilor şi ale resurselor bugetului de investiţii şi ale operaţiunilor financiare cu alocările şi resursele efectiv constatate.

Analiza fiannciară reprezintă activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului .

Înainte de a se angaja într-un raport de parteneriat cu o firmă, orice instituţie creditoare trebuie să stabilească un diagnostic general al stării firmei, în primul rând din motive de proprie securitate. Acest diagnostic, se referă la încadrarea firmei în sectorul economic, la competenţa cu care este condusă o firmă şi, mai ales la situaţia financiară a firmei.

Pentru acesta creditorii trebuie să acorde atenţie analizei financiare a firmei şi să

evalueze riscurile pe care aceasta le comportă.

Diagnosticul riscului urmăreşte măsurarea variabilităţii rezultatelor întreprinderii la modificarea poziţiei întreprinderii ( a cifrei de afaceri şi a structurii cheltuielilor ei fixe şi variabile), la modificarea structurii capitalurilor( proprii şi împrumutate) şi a variabilităţii solvabilităţii întreprinderii,a capacităţii de a-şi onora la scadenţă obligaţiile asumate faţă de terţi. În ansamblul activităţii ei întreprinderea comportă trei riscuri:

- de expoatare( economic )

- de finanţare ( financiar)

- de faliment

CAPITOLUL I

Circuitul financiar fundamental

1.1 Descrierea circuitului financiar

1.2 Decizii de investiţii şi finanţare

1.3 Diferite categorii de agenţi şi piaţa capitalurilor

1.4 Ciclurile financiare: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare, ciclul de finanţare

Alegerile financiare ale unei întreprinderi se situează totdeauna în raport cu mediul său şi nu sunt niciodată neutre, atât în raport cu acesta din urmă, cât şi în raport cu grupurile interesate de supravieţuirea şi dezvoltarea sa. Ea este în concurenţă pe piaţa capitalurilor cu alte întreprinderi şi alte instituţii şi trebuie să ia în considerare şi să satisfacă aşteptările ofertanţilor de capital, pentru a asigura finanţarea dezvoltării sale, în vederea supravieţuirii.

1.1 Descrierea circuitului financiar

Deciziile financiare care caracterizează domeniul finanţelor întreprinderii pot fi reprezentate în următoarea schemă generală:

Această schemă îşi propune să pună în evidenţă diferitele fluxuri de lichidităţi (sau fluxuri monetare) care rezultă din diferite decizii financiare.

1. Finanţarea

Într-o primă fază, întreprinderea trebuie să facă rost de lichidităţile care îi sunt necesare pentru a realiza operaţiile de investiţii.

Aceste operaţiuni de strângere de fonduri se numesc operaţiuni de finanţare.

Are loc o confruntare între nevoia de lichidităţi a întreprinderii şi oferta din partea celor care dispun de capitaluri.

Piaţa financiară constituie un loc de întâlnire pentru această cerere şi ofertă. În schimbul acestor lichidităţi întreprinderea emite titluri (active financiare) care sunt:

- titluri de proprietate;

- titluri de creanţă.

Piaţa financiară este prin urmare în aceeaşi măsură o piaţă rezultată din confruntarea cererii şi ofertei de titluri.