Analiza fluxurilor financiare și elaborarea tabloului de finanțare la SC Hidroserv sebeș SA

INTRODUCERE

În cadrul economic, politic, social şi juridic al oricărei ţări, un rol important revine mecanismului financiar prin intermediul căruia se urmăreşte conducerea şi reglarea proceselor economice în concordanţă cu interesele naţionale.

O componentă esenţială a mecanismului financiar o constituie fondul de resurse financiare publice, în cadrul căruia locul central îi revine fondului bugetar, care reflectă nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi.

Sistemul bugetar naţional prezintă previziunea pentru o anumită perioadă (de regulă un an) atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor statului, ale unităţilor administrativ teritoriale şi ale instituţiilor publice de interes naţional sau local. Pe de o parte sistemul bugetar este un instrument al statului pentru realizarea politicilor sale economice şi pe de altă parte un instrument de informare a opiniei publice şi de control din partea Parlamentului în domeniul finanţelor publice cu privire la veniturile şi cheltuielile cuprinse în cadrul tuturor categoriilor de bugete menţionate.

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată, Regulamentul de punere în aplicare al acesteia prin HG nr. 704/1993 în ţara noastră exerciţiul bugetar coincide cu un an calendaristic, respectiv se iniţiază la data de 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării unităţii patrimoniale.

Închiderea exerciţiului bugetar constituie ocazia cu care instituţiile publice au obligaţia să întocmească documente de sinteză şi raportare contabilă, cunoscute sub denumirea de situaţii financiare, care prin conţinutul şi funcţiile pe care le îndeplinesc reprezintă un instrument deosebit de important în programul de fundamentare al deciziilor privind dirijarea activităţii curente şi de perspectivă.

Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, în contextul mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se poate realiza pe bază de rutină, ci pe o studiere atentă a realităţii, pe o analiză ştiinţifică care să faciliteze adoptarea deciziilor corespunzătoare.

Integrată în activitatea de conducere a firmei- indiferent de forma de proprietate- analiza economico- financiară constituie un instrument a cărui utilitate este validată pe deplin de teoria, dar în special de practica economică.

Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei economico- financiare.

Abordarea întregii problematici este subordonată cerinţelor managementului intern al întreprinderii, care trebuie să asigure utilizarea eficientă a întregului potenţial de care dispune în vederea sporirii rentabilităţii. În acelaşi timp, metodologia prezentată constituie un cadru de elaborare a problematicii firmei, prin prisma obiectivelor şi scopurilor unor subiecţi din afara firmei, care sunt interesaţi să cunoască activitatea acesteia.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indifernt dacă se efectuează de un organism (compartiment) din interiorul întreprinderii sau din afara acesteia şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv. Prin analiză se oferă soluţii pentru fundamantarea deciziilor.

Tratarea fluxurilor financiare pentru determinarea locului firmei in mediul economico-social, într-o manieră generală evocă ideea de armonie dintre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar reprezintă armonizarea resurselor cu nevoile. Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a-şi asigura din încasările sale plata fără întrerupere a datoriilor curente generată de realizarea obiectului său de activitate sau de legislaţia fiscală, astfel încat, aceasta să poată evita riscul de faliment.

Lucrarea intitulată „Analiza fluxurilor financiare si elaborarea tabloului de finanţare la S.C. HIDROSERV SEBEŞ S.A.”, prezintă in capitolul 1 obiectul de activitate al societăţii, structura organizatorică, structura forţei de muncă, evoluţia capitalului social si evoluţia cifrei de afaceri.

În capitolul 2 am prezentat aspectele teoretice, metodologice şi legislative ale fluxurilor financiare..

Capitolul 3 prezintă studiul de caz în care am făcut analiza situaţiei nete, a fondului de rulment şi a necesarului lui, a trezoreriei nete, a ratei finanţării stabile şi finanţării globale.

CAPITOLUL 1.

ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE

1.1. IMPORTANŢA ANALIZEI FLUXURILOR FINANCIARE

Aşa cum se prezintă în zilele noastre, economia este rezultatul unui generat evolutiv şi al dezvoltării schimbului reciproc de activităţi de la forme inferioare la cele superioare. Într-un asfel de cadru se dezvoltă şi acţionează întreprinderile, care vor aborda, generate de profilul lor de activitate problemele de gestiune financiară ori de câte ori efectuează o operaţiune care priveşte aprovizionarea, deţinerea sau cedarea de titluri de monedă.

În procesul cunoaşterii, o metodă de cercetare indispensabilă o reprezintă analiza, prin intermediul căreia se crează nu numai posibilitatea cercetării lucrurilor şi a fenomenelor, ci se descoperă structura, se verifică şi se stabilesc legăturile de cauzalitate, factorii care le generează şi se pot lua decizii pentru activităţile viitoare. În toate domeniile ştiinţei, analiza joacă rolul unui mijloc necesar cunoaşterii ca metodă de cercetare.

În România ultimilor ani, ştiinţa economică a făcut paşi serioşi înainte în ceea ce priveşte perfecţionarea metodelor de analiză economico-financiară a întreprinderilor în generatia trecerii la economia de piaţă. A fost deschis un câmp larg cercetărilor în domeniul economic şi au fost generate procedee şi concepte noi de analiză utilizate în ţările cu o economie de piaţă avansată cum ar fi: fondul de rulment, necesarul sau deficitul de fond de rulment, fluxul de numerar, etc.

O analiză economico-financiară pertinentă este îndreptată către evaluarea aptitudinii întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea. Importanţa structurii patrimoniale este data de echilibrul financiar care poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a-şi asigura plata fără întrerupere a datoriilor contractate anterior, a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de activitate, sau de legislaţia fiscală, din încasările sale, asfel încat aceasta să poată evita riscul de faliment. Menţinerea echilibrului financiar constituie condiţia esenţială a supravieţuirii întreprinderii.