Analiza gestiunii financiare a întreprinderii cu ajutorul sistemului de indicatori financiari

Introducere

În lucrarea pe care am întocmit-o mi-am propus să realizez o analiză a gestiunii financiare a firmelor private prin intermediul sistemului de indicatori financiari utilizați în activitatea practică. În acest sens am elaborat trei capitole , două de teorie și un capitol cu studiu de caz în care am abordat următoarele aspecte:

Primul capitol al lucrării l-am intitulat gestiunea financiară și politica financiară a firmelor și am făcut referiri la următoarele aspecte :

Am arătat care este conținutul finanțelor publice și care este diferența între acestea și finanțele private . Am pus în evidență care sunt funcțiile finanțelor publice respectiv repartiție și control și am prezentat principalele concepții despre finanțe, scotând în evidență importanța finanțelor private pentru gestiunea financiară a firmelor private. Am abordat aspecte legate de echilibrul financiar scoțând în evidență rolul solvabilității, capacității de plată și lichidității ca forme de manifestare pentru echilibrul firmelor private , de asemenea am arătat care sunt căile de asigurare a echilibrului financiar la firmele private.

În continuarea primului capitol am făcut detalieri asupra politicilor financiare pe care o firmă le poate lua prin intermediul deciziilor și am prezentat importanța deciziilor de investiții , a deciziei de finanțare , a deciziei de autofinanțare și importanța politicii de dividende în cadrul firmelor private. Tot în primul capitol mi-am continuat analiza teoretică cu studiul circuitelor financiare prezentând rolul circuitelor pentru activitatea de gestiune financiară și care sunt circuitele primare și secundare utilizate de firmele pe parcursul finanțării acestora .

Al – II – lea capitol al lucrării l-am intitulat gestiunea financiară a întreprinderii - obiective si diagnostic pe baza indicatorilor de lichiditate si îndatorare si am arătat care sunt scopurile financiare pe care le propun firmele private , cum se utilizează previziunile strategice și operaționale, cum se stabilește un diagnostic strategic și cum se face evaluarea financiară a întreprinderii private.

Am arătat cum se face stabilirea diagnosticului financiar pe baza termenilor de lichiditate și a termenilor de îndatorare, pe baza rentabilității fluxurilor financiare și a indicatorilor de trezorerie .

În continuarea lucrării mele am realizat o analiză a gestiunii activelor circulante a stocurilor, a fondului de rulment, a creditului pe termen scurt și a costului acestuia .

În ultimul capitol al lucrării am prezentat o serie de studii de caz privind echilibrul financiar al firmei și am arătat cum se stabilește coeficientul de solvabilitate, coeficientul capacității de plată, lichiditatea financiară a firmei, cum se fundamentează dimensionarea stocurilor și cum se determină fondul de rulment al firmelor private.

CAPITOLUL I.Gestiunea financiară și politica financiară a firmelor

1.1.Conținutul finanțelor publice și finanțelor private

Cunoștem că în ţara noastră, ca şi în alte ţări cu economie de piaţă, finanţele se pot clasifica în două mari părţi: finanţe publice şi finanţe private.

Putem spune că finanţele publice sunt legate de existenţa statului cu instituţiile sale centrale şi unităţile administrativ-teritoriale, de existenţa instituţiilor de drept public, de procurarea resurselor şi cheltuielilor pe care le efectuează, în timp ce, finanţele private sunt determinate de existenţa şi funcţionarea diverselor firme (societăţi comerciale cu capital de stat, regii autonome, societăţi comerciale cu capital mixt, societăţi cu capital privat), de existenţa băncilor comerciale, a societăţilor de asigurare private, de resursele şi cheltuielile acestora, de creanţe şi obligaţii specifice etc.

1.1.1.Finanțe publice - definire si functii

Cunoaștem că finanţele publice sunt fluxuri băneşti organizate în scopul procurării resurselor statului şi instituţiilor publice şi ulterior, al satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii, cum ar fi finanţarea învăţământului gratuit, a asistenţei medicale, asigurărilor sociale, a instituţiilor guvernamentale, de procuratură şi judecătoreşti, precum şi a instituţiilor de ordine publică şi de apărarea naţională.

Analiza gestiunii financiare a înteprinderii este supusă dreptului administrativ şi celui constituţional. Aceasta înseamnă că fluxurile financiare ce se îndreaptă către vistieria statului – sunt stabilite de autorităţile publice competente prin legi, decrete., căpătând prin aceasta un caracter obligatoriu, fără contraprestaţia directă şi imediată şi fără titlu rambursabil. Pe de altă parte , fluxurile financiare ce se îndreaptă de la fondurile bugetare către beneficiari – persoane juridice sau fizice , se realizează în scopuri, cuantumuri şi la termene determinate prin acte normative ale organelor legislative sau executive ale statului.

Analiza gestiunii financiare a înteprinderii reprezintă raporturile dintre unităţile publice şi dintre acestea şi cele private, atribuţiile şi răspunderile celor ce mânuiesc bani şi alte valori publice sunt reglementate de asemenea, prin acte normative ale autorităţii publice. În acest sens spunem ca aceasta capătă o reglementare juridică, fondurile constituite devin patrimoniu public, iar consumarea lor cade în răspunderea administraţiei centrale şi locale de stat.

Modul cum sunt organizate finanţele publice, folosirea instrumentelor financiare de către autorităţi pentru intervenţia în domeniile economic, social sau politic definesc, în ultimă instanţă, politica financiară a statului într-o anumită perioadă de timp.

Finanţele publice realizează două funcţii: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

1.1.1.1.Funcția de repartiție a finanțelor

Putem afirma că funcţia de repartiţie a finanţelor publice este particularizată prin promovarea unor fluxuri de fonduri de sens contrar. Are loc, mobilizarea fondurilor de către bugetul statului din partea regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat sau mixt, a societăţilor comerciale cu capital privat, a organizaţiilor cooperatiste, asociaţilor cu scop lucrativ, precum şi ale persoanelor fizice. Aceşti agenti economici participă în mod diferit la formarea resurselor financiare ale statului prin impozit pe profit, impozit pe cifra de afaceri sau taxa pe valoarea adăugată, contribuţii pentru asigurările sociale, impozit pe teren, pe clădiri, pe salarii, diverse taxe, amenzi, penalităţi. Se adaugă venituri din vanzarea unor bunuri aparţinând statului, din chirii şi concesiuni. Are loc o reîmparțire a fondurilor constituite. Procesul de folosire a fondurilor bugetare are loc după ce, mai intai, au fost inventariate şi cuantificate nevoile societăţii şi s-au stabilit priorităţi în funcţie de importanţa domeniului ce trebuie finanţat. Variaza priorităţile şi cuantumurile cheltuielilor bugetare de la o perioadă la alta, opţiunile având loc după criterii economice, sociale sau politice pentru destinaţii cum sunt : învăţământ, sănătate, cultură, pensii şi ajutoare sociale, protecţie socială, acţiuni economice, ordinea publică şi apărarea naţională.