Bugetul Primăriei Comunei Ceanu Mare

INTRODUCERE

Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma administraţiei publice, un accent important fiind pus pe componenta financiară a acesteia. Date fiind condiţiile de austeritate în care funcţionează autorităţile locale în acest moment în România, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual şi care face obiectul a numeroase dezbateri. Există un clivaj între comunităţile care realizează venituri proprii suficiente şi cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de întreţinere a localităţii. Reprezentanţii primelor merg până la soluţii extreme cum ar fi eliminarea procedurii echilibrării bugetelor locale, iar cele din urmă fac lobby pentru a obţine cât mai mulţi bani prin această modalitate. Această dispută are loc pe două paliere de guvernare: de la nivel central la nivel judeţean şi de la nivel judeţean la nivel local.

Comunităţile locale „fruntaşe” deţin diverse avantaje economice, sociale, demografice care le permit o dezvoltare continuă şi echilibrată. Ele au tendinţa de a învinovăţi comunităţile care nu realizează venituri suficiente, pierzând din vedere faptul că în Europa de astăzi conceptul de bază pe care se construieşte teoria dezvoltării este coeziunea economică şi socială. Aceasta se traduce într-un principiu fundamental, şi anume, faptul că dezvoltarea economică şi socială trebuie să se bazeze pe o structură spaţială echilibrată. Din această perspectivă se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului şi sunt de neacceptat deoarece, la rândul lor, devin sursă de instabilitate politică şi economică.

Cea mai bună alternativă este solidaritatea comunităţilor locale, o solidaritate calculată astfel încât să se menţină un echilibru între aşteptările ambelor tipuri de comunităţi.

În acest context pretenţiile comunităţilor bogate par deplasate şi lipsite de realism. Doar o dezvoltare teritorială echilibrată va genera dezvoltarea economică sănătoasă pe ansamblu iar nu adâncirea decalajelor existente.

Un alt aspect al reformei administraţiei asupra căruia s-a apreciat că ar avea nevoie de îmbunătăţiri, se referă la descentralizarea financiară. Pe fondul acestor preocupări, există nenumărate observaţii nu numai din partea partidelor de opoziţie dar şi al beneficiarilor ei, primari, consilieri locali şi judeţeni. Una dintre temele centrale din dezbaterile publice şi de pe agenda executivului în 2001, descentralizarea administraţiei publice, produce reacţii diverse în condiţiile repartizării cu întârziere, către administraţiile publice locale, a unor capitole de activităţi altădată în atribuţiile autorităţii centrale.

În oglinda anunţatelor intenţii ale executivului de a inaugura o procedură diferită de discutare şi adoptare a bugetelor locale separată de cea de adoptare a bugetului de stat, începând cu 2003, actorii administraţiei publice locale îşi manifestă îngrijorarea pentru capacitatea de autosusţinere financiară - spiritul preconizatei intenţii a administraţiei centrale. Această îngrijorare se explică prin experienţa neplăcută pe care au avut-o în 2001 când li s-au repartizat activităţi noi (în sfera asistenţei sociale, învăţământului şi consultanţei agricole, pentru a le enumera pe cele mai importante) fără o pregătire managerială anterioară şi fără a li se asigura fonduri suficiente.

Oricum, dată fiind complexitatea dar şi actualitatea temei, analize, documentări şi sinteze care să aducă în prim plan date din teren şi informaţii privind politicile naţionale în domeniu, sunt din ce în ce mai necesare atât pentru administraţie cât şi pentru societatea civilă.

CAPITOLUL 1

CADRUL LEGAL

În ultimii ani au fost făcuţi paşi importanţi pentru îmbunătăţirea cadrului legal existent în domeniul bugetelor locale. Ultimul demers în acest sens este anunţul actualului executiv referitor la separarea discuţiilor pe bugete locale de cele pe bugetul de stat, începând cu anul 2003.

Totuşi, actuala legislaţie în domeniu necesită două tipuri de îmbunătăţiri. Primul tip se referă la armonizarea actelor normative din domeniu şi simplificarea traseului proiectării şi adoptării bugetelor locale. Cel de-al doilea tip vizează simplificarea însăşi a cadrului legislativ.

Cadrul legal care reglementează funcţionarea administraţiei locale pe tema bugetelor locale include următoarele legi:

• Constituţia României (1991)

• Legea administraţiei publice locale (2001)

• Legea finanţelor publice (1996)

• Legea finanţelor publice locale (1998)

• Legea privind contenciosul administrativ (1998)

• Legea privind taxele şi impozitele locale (1994)

• Legea anuală a bugetului de stat.

Alături de acestea se regăsesc şi ordonanţe şi hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor şi prefecturilor, hotărâri ale consiliilor judeţene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean, dispoziţii ale primarului.

1.1. PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETARE

Bugetul public naţional reprezintă planul financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile pentru o perioadă determinată de timp, în speţă de un an.

Bugetul public naţional cuprinde:

• Bugetul de stat;

• Bugetele locale;

• Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Fiind parte a bugetului public naţional, activitatea bugetară la nivel local se circumscrie activităţii bugetare la nivel naţional, cunoscând aceleaşi etape şi desfăşurându-se pe baza aceloraşi principii, dar privite prin prisma specificităţii activităţii administraţiei publice locale. Activitatea bugetară la nivel local cunoaşte patru etape:

1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor şi cheltuielilor la nivelul unităţilor adiministrativ-teritoriale cu personalitate juridică (fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, sector al capitalei şi Municipiul Bucureşti);

2. Aprobarea presupune dezbaterea şi votarea bugetelor locale de către autorităţile administraţiei publice locale cu funcţie deliberativă şi care au în competenţa lor această atribuţie (consiliile locale, consiliile judeţene, precum şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti);