Contabilitatea Decontărilor cu Salariații

Cuvântul “salariu’’ provine din latinescul “salarium” care are la origine semnificatia de ratie alocata unui soldat; ulterior el a fost utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care prestau altor persoane diferite activitati.

1.1.1. Notiuni de salarizare

Salariul reprezinta obiect, dar si cauza a contractului individual de munca astfel încât el este obiect pentru ca constituie contraprestatia pentru munca efectuata de salariat si este cauza pentru ca în vederea obtinerii lui, persoana fizica s-a încadrat în munca.

Salariul este pretul muncii prestate, exprimata în bani. Atunci când munca se desfasoara pentru sine este o munca independenta si produce venit, iar în situatia în care se desfasoara pentru o terta persoana, este munca dependenta si produce salariu.

Într-o alta acceptiune salariul are în vedere venitul persoanelor care îsi folosesc capacitatea de munca pentru a trai. Salariul reprezinta remunerarea proportionala cu timpul sau cu sarcina lucratorului care este legat de un patron printr-un contract de închiriere a serviciilor.

“O alta definire priveste salariul ca o datorie a unitatii fata de personalul sau pentru munca prestata . Forma în care muncitorii participa la repartitia valorilor nou create în unitati este salariul . Marimea salariului este în functie de timpul lucrat de muncitori, iar salariul este platit dupa ce forta de munca a functionat, se creeaza astfel apartenenta ca el reprezinta pretul muncii muncitorului.

Salarul este o forma camuflata a valorii sau a pretului fortei de munca. El este pretul fortei de munca, este o parte a valorii corecte.

În sens larg salariul poate fi definit ca orice venit încasat de un om în schimbul muncii sale, astfel ca salariul apare ca forma tip a venitului, în sens restrâns, salariul reprezinta plata fortei de munca ocupata în sfera productiei care creeaza valoarea noua.

Fr. Perroux recunoaste existenta unei crize a teoriei în domeniul salariului. Problema salariului a constituit o preocupare constanta a tuturor economistilor.

A. Smith, în “ Avatia natiunilor” spune ca salariul reprezinta singurul venit bazat pe munca dintre profit si renta. Salariul reprezinta pentru el, o parte din produsul muncii muncitorului din care se scade în primul rând renta si în al doilea rând profitul. Salariul este rasplata naturala a muncii. Marfa, “forta de munca”, apartine unui organism viu a carui supravietuire presupune un minim de rezistenta. Un om trebuie întotdeauna sa poata trai din munca sa, iar salariul trebuie sa fie cel putin suficient pentru a-l întretine. Salariul trebuie sa fie în mai multe împrejurari chiar ceva mai mare decât atât, altfel ar fi imposibil pentru muncitor sa întemeieze si sa întretina o familie.

David Ricardo cladeste pe schema generala a teoriei salariului lasat de Smith. Pentru el, salariul reprezinta o parte din valoarea creata de muncitor în procesul de productie. Face distinctie între pretul natural si pretul de piatra al muncii.

- Pretul natural este în dependenta cu pretul alimentelor si al obiectelor de prima necesitate. Acest pret variaza în timp si spatiu dupa “traditiile si obiceiurile poporului”.

- Pretul de piata depinde de:

- oferta si cererea de muncitori;

- pretul marfurilor pentru care sunt cheltuite.