Creditul bancar, diagnosticul financiar și finanțarea firmei

Introducere

Lucrarea de licență prezintă creditarea bancară a persoanelor juridice, cu precădere asupra IMM-urilor. Decizia de creditare se face după ce se analizează situația economico-financiară a firmei, se calculează factorii financiari care exprimă performanța întreprinderii, capacitatea de a rambursa creditul și dobânda aferentă acestuia pe perioada de creditare.

Am ales această temă din dorința de a cerceta aspectele financiare, economice, manageriale ale activității unei firme prin care se identifică punctele slabe și forte ale acesteia urmând ca apoi să se formuleze concluzii cu privirea la starea financiară a ei.

Obiectivele temei sunt înțelegerea sistemului de creditare a firmelor, cunoașterea și analiza situației financiare a firmei cu scopul de a lua sau nu decizia de creditare și în cele din urmă finanțarea societății. Metoda de cercetare folosită este analiza cărților din bibliografie.

Am dorit să urmăresc modul în care băncile analizează bonitatea clienților, ca în final să le poată acorda creditul solicitat dacă îndeplinesc diferite performanțe financiare în funcție de fiecare caz.

Pentru o creditare bancară credibilitatea este factorul esențial fără de care nu se poate acorda un împrumut bancar. Instituțiile financiare pentru a decide dacă acordă finanțare firmelor folosesc analiza bonității activității clienților.

Lucrarea de licență este structurată pe trei capitole pe care le voi prezenta pe scurt și se încheie cu concluzii și propuneri.

În capitolul unu voi prezenta politica de creditare a agenților economici și în principal voi analiza creditarea IMM-urilor.

Rolul benefic al creditului pentru agenții economici este acela de a-și acoperi nevoia de capital financiar sau de a fi folosit în investire. Investiția pentru entitățile economice sunt surse economisite de aceștia din emisiunea de acțiuni, din profitul repartizat sau din vânzarea de mijloace fixe, iar ei decid după dacă să investească aceste sume pentru a-și majora capitalul. Creditele bancare sunt o sursă importantă de finanțare mai ales în perioada în care sursele proprii ale firmelor nu sunt suficiente. Creditul bancar este necesar când resursele fianciare interne sunt insuficiente și presupun folosirea acestei surse de finanțare complementare pentru a schimba procesul de redresare a economiei naționale. Sunt benefice pentru retehnologizarea unor ramuri industriale moderne prin folosirea unor tehnologii și instalații perfecționate.

IMM-urile au un rol esențial în economie, reprezintă principalul motor al acesteia, este o sursă de abilități antreprenoriale, inovare și creare de noi locuri de muncă, în Uniunea Europeană asigură aproximativ 76 de milioane de locuri de muncă. Un IMM poate beneficia de un credit dacă perioada de activitate desfășurată este de cel puțin un an, deoarece băncile socot că riscul de neplată la IMM-urile care sunt la început de activitate este prea mare. Instituțiile pun la dispoziția IMM-urilor următoarele tipuri de credite: linia de credit, credite globale de exploatare în lei, credite pentru active constituite temporar, credite pentru producția de export și exportul de produse și credite pe documente remise spre încasare.

În concluzie, rolul creditului în economie este deosebit, ajută firmele să iasă dintr-un impas financiar și le ajută să se dezvolte.

În capitolul doi voi descrie noțiunile generale, metodele, componentele și caracteristicile diagnosticului financiar.

Diagnosticul financiar determină situația financiară a firmelor și trebuie făcut periodic pentru a identifica termenii favorabili și nefavorabili care vor afecta acṭiunea viitoare a firmei. Caracteristicile diagnosticului financiar sunt: caracterul post-operativ, diagnosticul este realizat după desfășurarea proceselor analizate, caracterul previzional, se preconizează o intensificare a capacității de durabilitate economică, multidisciplinaritatea diagnosticării, realizarea unui diagnostic este efectul unui grup multidisciplinar de specialiști și abordarea cauzală a punctelor forte și slabe.

Pe baza unui bun diagnostic financiar, întreprinderii i se poate acorda sau refuza un împrumut, iar investitorul îl folosește pentru vânzarea sau cumpărarea acțiunilor.

Un diagnostic eficient presupune parcurgerea mai multor etape precum pregătirea diagnosticului, analiza documentelor și informațiilor, stabilirea măsurilor necesare, analiza propriu-zisă, alcătuirea raportului de diagnostic și postdiagnosticul.

Diagnosticul financiar utilizează în principal două metode de analiză a performanțelor financiare a întreprinderilor metoda SWOT și metoda grilelor de evaluare.

În concluzie, diagnosticul firmei necesită atât aprecierea stării evenimentelor și a cauzelor care le generează, cât și efectuarea unor programe de redresare și îmbunătățire a performanțelor economico-financiare obținute. Pentru a efectua diagnosticul financiar se preiau informaṭii din bilanṭ, contul de profit și pierdere, anexele bilanṭului.

Capitolul trei cuprinde studiul de caz ce prezintă un agent economic care dorește finanțare printr-un credit bancar și o analiză comparativă între cele patru bănci de la care agentul solicită creditul BCR, BRD, BT și Raiffeisen Bank. Firma studiază aceste bănci și indicatorii pe care îi calculează analistul de credite de la fiecare bancă timp de cinci ani pentru a decide care bancă este mai avantajoasă pentru creditul dorit de acesta.

În ultimul capitol voi prezenta cele mai importante concluzii și propuneri care reies din lucrare.

În principal, ce bancă este mai avantajoasă pentru firma care a solicitat creditul. Punctajul obținut de întreprindere la fiecare bancă și în ce categorie de bonitate se încadrează în funcție de cererile fiecărei instituții financiare. Analiza performanțelor firmei este diferită pentru fiecare bancă, acestea analizează indicatori financiari și nefinanciari pentru a vedea dacă firma se încadrează în criteriile fiecărei instituții în parte și dacă ea se expune la risc.

Voi încheia lucrarea cu câteva propuneri privind politica de creditare a băncilor, o scurtă bibliografie ce cuprinde cărțile studiate și lista figurilor și tabelelor prezentate în aceasta.