Eficiență și risc în activitatea economică

INTRODUCERE

Într-o economie de tip simplificat agenţii economici au fost obişnuiţi ca “regulile jocului” să fie dictate. Directivele, normele, planurile, deciziile, instrucţiunile, preţurile reglementate, fondul resurselor alocate formau acel sistem economic si administrativ în care agenţii economici derulau o activitate liniştită şi fără griji.

Odată cu trecerea laeconomia de piaţă agenţii economici au devenit liberi în organizarea şi derularea activităţilor lor. Dar libertatea economică a adus cu ea riscul şi incertitudinea. Activitatea în astfel de condiţii impune anumite condiţii, principala fiind cea de a avea capacitatea de a nu ignora riscul, de a-l putea preveni şi ai estima influenţa.

Atât în literatura de specialitate cât şi în practica economică, într-o economie în tranziţie este foarte dificil de a găsi regulile stricte de aplanare a riscurilor. În plus, chiar în ţările cu cu o economie dezvoltată nu au fost găsite răspunsuri concrete, care ar fi legile sau regulile de a exclude riscurile. Concluzia la care au ajuns specialiştii acestui domeniu este că riscurile nu pot fi excluse şi de aceea este foarte important de a şti să le estimezi.

Peter Druker avea perfectă dreptate, apreciind că un manager eficient trebuie să dedice cel puţin 50% din timpul său de muncă activităţilor de analiză şi diagnosticului. Este extrem de important ca printre alte analize făcute, o parte importantă să fie dedicată riscurilor, pentru că succesul strategiei deciziei se bazează pe decizia economică care la rândul ei este direct legată de risc.

În România, riscurile legate de domeniul economic sunt puţin analizate, iată de ce scopul acestei lucrări este sistematizarea asupra metodelor de evaluare a riscurilor într-o economie în tranziţie.

În funcţie de scopul propus sarcinile acestei lucrări sunt următoarele:

• de a defini riscurile

• de a determina aparenţele subiective şi obiective ale riscurilor

• de a clasifica riscurile

• de a expune unele metode de analiză a riscurilor interne şi externe cu care îintreprinderea se confruntă

• de a studia metodele de estimare a riscului financiar pentru a putea dirija eficient cu el

CAPITOLUL 1

EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIEI

Raportul dintre eforturi şi efectele valorice oferă elementele esenţiale pentru alegerea variantei de investiţii fără a putea constitui criteriul unic de opţiune. Datorită unor cauze multiple şi complexe raportul dintre efort şi efectele valorice nu poate reflecta decât în parte efectele materiale şi sociale ale variantei analizate.

Cât priveşte efectele materiale, reflectarea lor nu e posibilă decât prin folosirea unui număr relativ mare de indicatori tehnico-economici, dintre care unii pot fi exprimaţi în unităţi de măsură naturală, ceea ce complică generalizarea

Indicatoii de eficienţă economică a investiţiei pot fi:

1) valori

2) naturali

Indicatorii valorici se exprimă de regulă în formă bănească, dar pot fi

exprimaţi în ele excepţii( durata de recuperare a investiţiei, deşi se exprimă în ani e un raport între cheltuieli şi venituri)

Indicatorii naturali caracterizează eforturile şi efectele de investiţii prin prisma valorii lor de utizare a întrebuinţărilor utilizate sau rezultate.

Indicatori de valori:-indicatori de bază; indicatori suplimentari

Indicatori de valori de bază având un grad înalt de sintetizare caracterizează prin conţinutul lor aspectele esenţiale şi deci sunt aplicabili în general analizei în oricare ramură a economiei naţionale. Indicatori de valori suplimentari-caracterizează aspecte parţiale sau analitice ale eficienţei economice a investiţiei. Aceşti indicatori ţin seama de aspectele specifice ramurei respective, prin aceasta completând elementele de fundamentare furnizate de indicatorii de bază.

Dintre indicatorii valorici de bază:-durata de recuperare; investiţia specifică; costul pe unitate de produs; cursul de revenire; rentabilitate;indicatori suplimentari:-consumuri specifice de materii prime şi materiale; -cheltuieli unitare de exploatare a maşinilor şi utilajelor; soluţii constructive; indicatori statistici

a) indicatori de antecalcul (nu existe date de comparaţie)

b) indicatori normativi (limitativi)

a) se stabilesc în dinamică pe baza unui fond de date existent cu privire la obiective de investiţii similar realizate.

În funcţie de sfera de aplicare a indicatorilor:-indicatori generali- în rentabilitate, urmăresc anumite părţi ale investiţiei;-indicatori parţiali

Grupate după importanţa lor în adoptarea deciziilor de investire:

-indicatori cu caracter general:-capacitatea de producţie; costul producţiei; numărul personalului; productivitatea muncii; profitul şi acumulările

-indicatori de bază:-volumul investiţiilor; investiţia specifică; producţia obţinută; producţia obţinută la 1000 mijloace fixe

-indicatori specifici diferitelor ramuri de activitate

-indicatori suplimentari

-indicatori de ordine teoretică

-indicatori vehiculaţi în practică

Pentru determinarea indicatorilor de eficienţă economică de investiţii se utilizează o serie de mărimi de calcul: valoarea investiţiilor; valoarea construcţie-montaj; valoarea utilajelor; valoarea cumulărilor băneşti; volumul cheltuielilor de exploatare

Mărimile de calcul au caracter de indicatori iniţiali, în raport cu indicatorii de eficienţă, care constituie mărimi derivate. Eficienţa economică a variantelor de investiţii poate fi exprimată corect numai dacă în calcul se oglindeşte întreg efortul investiţional, financiar.

De aceea ea trebuie să cuprindă următoarele mărimi:-investiţia directă; investiţia colaterală; investiţia conexă; volumul, efectul economic al imobilizărilor, fondurile de investiţii în perioada de construcţie; mijloacele circulante aferente capacităţii de producţie; alte cheltuieli

Investiţia directă cuprinde totalitatea cheltuielilor prevăzute în devzele pe obiect, legate nemijlocit de crearea unor noi fonduri fixe, modernizarea, dezvoltarea, reutilarea celor existente. Investiţia colaterală cuprinde valoarea lucrărilor legate teritorial sau funcţional de investiţiile directe. Ele asigură obiectivul de bază cu utilităţi (alimentare cu apă, gaze, energie electrică, energie termică)

Investiţiile conexe reprezintă cheltuielile de investiţii necesare a se efectua în alte ramuri sau sectoare de activitate, ca urmare a opţiunii pentru investiţie directă. În afară de elementele menţionate în calculul investiţiei totale se mai rea în vedere:-volumul mijloacelor circulante cu care se datează la înfiinţarea noilor obiective, precum şi pierderile din ocuparea terenului pentru construireaobiectivului respectiv.