Evaziune fiscală internațională

Introducere

Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional şi rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor fiscale, care, datorită legislaţiei liberale şi regimului de impunere fiscală foarte indulgent, aduc, pe de o parte, o serie de avantaje ţărilor de amplasare a acestora. Paradisurile fiscale reprezintă, pe de altă parte, o problemă continuă, prin faptul că afectează negativ încasările bugetare ale ţărilor cu fiscalitate mai ridicată şi implicit, conduc la creşterea evaziunii fiscale, în special a celei legale, la ieşirea licită şi ilicită a capitalurilor, provocând, astfel, instabilitatea financiară.

Problema evaziunii fiscale, a devenit mai acută începând cu tranziţia spre economia de piaţă, a unor ţări ale lumii, liberalizarea şi internaţionalizarea economiei, precum şi datorită apariţiei posibilităţilor de înregistrare a companiilor off-shore în paradisurile fiscale. Complexitatea fenomenului paradisurilor fiscale în economia contemporană, necesită cercetarea acestuia la diferite niveluri motivaţia principală constând în faptul că paradisurile fiscale, în condiţiile actuale, au devenit parte componentă a sistemului economic mondial şi a economiilor naţionale, aceasta confirmând actualitatea temei de cercetare.

Obiectivele lucrării:

- sintetizarea abordărilor teoretice privind fenomenul „paradis fiscal” în vederea interpretării acestuia în raport cu mediul economic contemporan;

- delimitarea mai clară, a noţiunii „paradis fiscal” de noţiuni ca: „zonă off-shore”, „centru financiar off-shore”, în vederea depăşirii problemelor de interpretare diferită a acestora;

- identificarea a trăsăturilor caracteristice paradisurilor fiscale, în scopul stabilirii ţărilor care aparţin acestei categorii;

- cercetarea şi sintetizarea aspectelor teoretice şi legislative privind noţiunea de evaziune fiscală, în vederea delimitării evaziunii fiscale licite de cea ilicită;

- investigarea metodelor de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea companiilor off-shore;

- generalizarea practicilor mondiale privind combaterea evaziunii fiscale , în vederea determinării căilor de diminuare a evaziunii fiscale pe plan naţional;

- identificarea fenomenului şi a metodelor de spălare a banilor prin intermediul paradisurilor fiscale.

În capitolul I „Evaziunea fiscală problemă contemporană a sistemului finanţelor publice„ sunt analizate abordările teoretice privind evaziunea fiscală, în vederea delimitării evaziunii fiscale legale de cea frauduloasă. O atenţie deosebită se acordă cercetării evaziunii fiscale, a tipurilor evaziunii fiscale şi a efectelor provocate de frauda fiscală.

În capitolul II „Problematica paradisurilor fiscale şi a centrelor off-shore: căi de proliferare a evaziunii fiscale internaţionale„ sunt analizate abordările teoretice privind paradisurile fiscale. O atenţie deosebită s-a acordat cercetării esenţei paradisurilor fiscale, legăturilor strânse ale acestora cu companiile off-shore. Având în vedere răspândirea largă a paradisurilor fiscale, precum şi necesitatea minimizării efectelor negative ale acestora asupra economiei naţionale (respectiv, fenomenul de evaziune fiscală), se impune, în primul rând, studierea mai profundă a conţinutului paradisurilor fiscale, în sine.

Capitolul 1 Evaziunea fiscală - problemă contemporană a sistemului finanţelor publice

1.1.Conceptul de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală constituie la momentul prezent un fenomen economic şi social complex de mare amploare, cu care se confruntă foarte multe state şi de aceea, având în vedere cauzele şi proporţiile sale, putem vorbi numai de o reducere a acestui fenomen, nu însă şi despre o eradicare a acestui flagel, indiferent de măsurile de combatere la care s-a recurs. Existând mai multe interpretări, denumiri şi aceepţiuni ale acestui fenomen, este normal ca el să fie şi greu de definit. Terminii utilizaţi pentru desemnarea conceptului de evaziune sunt diferiţi, precum, fraună fiscală, criminalitate economică, fraudă ilegală, evaziune internaţională, fraudă prin lege, economie subterană. Nu doar terminologia constituie un element de confuzie, ci şi legea ambiguă, graniţa dintre licit şi ilicit fiind foarte fragilă.

Prima definiţie a evaziunii fiscale a fost dată între cele două războaie mondiale. Conform acesteia, frauda fiscală îmbracă o concepţie extensivă, noţiunea de evaziune fiscală fiind inclusă în cea de fraudă. Această tratare a evaziunii fiscale se întâlneşte foarte des şi în condiţiile actuale. Cercetarea arată că cele mai diverse abordări privind evaziunea fiscală există la nivelul academic, unde o mulţime de autori tratează evaziunea fiscală, fiecare încercând să înglobeze în definiţie, în mod sintetic, semantica sintagmei „evaziune fiscală”, fie însumând sensul fiecăruia dintre termeni, fie atribuind expresiei în sine un anumit sens.

O altă definiţie a evazinii fiscale este dată de Niţă Dobrotă în „A.B.C.-ul economiei de piaţă moderne„ astfel evaziunea fiscală este definită ca sustragerea de la plata obligaţiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi veniturile impozabile.