Evoluția și Efectele Fiscalității în România

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea „Evoluţia şi efectele fiscalităţii în România” instituţia analizată fiind Consiliul Judeţean Bacău.

Aceasta prezintă conceptul de instituţie publică, modul de constituire a resurselor bugetare ale instituţiilor publice şi prezentarea în contabilitate a cheltuielilor şi veniturilor necesare desfăşurării activităţii instituţiilor publice, toate acestea reglementate la cerinţele contabile ale Comunităţii Europene.

Instituţiile publice pot fi definite ca entităţi patrimoniale ce desfăşoară activităţi, de regulă sociale, în folosul comunităţii, activităţi care nu produc venituri sau produc venituri evaluate la preţul factorilor, şi care nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesară alocarea de la buget de surse pentru acoperirea acestor cheltuieli.

După cum este cunoscut, drumul ales de România a fost precizat prin Legea contabilităţii 82/1991 cu modificările şi completările ulterioare care în timp, au urmat cerinţele procesului de aderare la Uniunea Europeană. Tot în această lege a fost reglementată şi contabilitatea instituţiilor publice care conţine prevederi de ordin general şi prevederi specifice instituţiilor publice.

Este prezentat Consiliul Judeţean Bacău, atribuţiile şi structura organizatorică a acestuia. Potrivit Consitutiei , „Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean, fiind ales şi funcţionând în condiţiile legii”.

Prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 3 din 15.04.1992 a fost declarat că legal constituit Consiliul Judeţean Bacău ales la 29 martie 1992, ca urmare a validării mandatelor celor 45 de consilieri judeţeni aleşi.

Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;

c) atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională;

f) alte atribuţii prevăzute de lege.

Una din definiţiile oferite de reglementările româneşti în vigoare au la bază tipologia veniturilor şi cheltuielilor şi anume:

-Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat conform legii, precum şi preţul bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.

-Cheltuielile reprezintă costul bunurilor şi serviciilor utilizate pentru realizarea serviciilor publice sau veniturilor, după caz, precum şi subvenţii, transferuri, asistenţă socială acordată, aferente unei perioade de timp.

Sunt prezente noţiuni cu privire la reglementările în vigoare existente în ceea ce priveşte execuţia bugetară a instituţiilor publice, şi lucrări de închidere a exercitului financiar bugetar.

Noile reglementări privind execuţia bugetară a instituţiilor publice prevede în acest sens că acestea au obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv:

-Angajarea;

-Lichidarea;

-Ordonanţarea;

-Plata cheltuielilor;

-Organizarea, conducerea evidenţei şi raportării angajamentelor bugetare şi legale.

Reforma sistemului fiscal românesc rămâne una dintre componentele de ansamblu a economiei naţionale. România a făcut un progres normativ semnificativ prin asigurarea convergenţei fiscale cu Directivele Europene şi cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Orice sistem fiscal, oricât de performant, de modern, de convergent cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, va fi întotdeauna perfectibil, fie şi numai datorită faptului că economia, privită atât la nivel naţional, cât şi internaţional, este în continuă transformare, supusă unor cerinţe, unor tendinţe şi priorităţi.

CAPITOLUL I

SISTEMUL FISCAL – componenta de bază a finanţelor publice

1.1. Sistemul fiscal – trăsături şi funcţii

Denumirea de „fisc” provine din limba latină, unde “fiscus” însemna coş sau paner.

Termenul de fiscalitate este definit de La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor, ansamblul de legi care se referă la acesta şi mijloacele care conduc la el.

Sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerinţe şi principii referitoare la dimensionarea aşezarea şi perceperea impozitelor precum şi la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală.

Sistemul fiscal cuprinde trei componente independente:

1. Legislaţia fiscală care reglementează şi instituie impozite şi taxe considerate componente de bază ale veniturilor statului şi care consfinţesc dreptul de creanţă al statului asupra contribuabilului.

2. Mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice şi metodelor prin care se realizează acţiunea de urmărire şi percepere a impozitelor şi taxelor.