FMI și Rolul Său în Economia Romaneasca

CAPITOLUL I - EVOLUŢII ISTORICE PRIVIND FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL

1. CONSTITUIREA F.M.I.

1.1. CĂUTAREA UNUI NOU SISTEM. CONFERINŢA DE LA BRETTON WOODS. PARTICIPANŢI ŞI OBIECTIVE

FMI a fost conceput în iulie 1944 la o conferinţă a Naţiunilor Unite ţinută la Bretton Woods, New Hempshire, U.S.A, când reprezentanţii a 45 de guverne au stabilit de comun acord să pună bazele unei instituţii pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criză din anul 1930.

În timpul acelei decade, pe măsură ce puterea celor mai puternic industrializate state scădea, acestea au încercat să-şi apere economiile prin creşterea restricţiilor asupra importurilor, prin restricţii în ceea ce priveşte achiziţia bunurilor de peste hotare şi deţinerea de monedă străină impusă cetăţenilor. Aceste măsuri însă, nu au fost potrivite situaţiei, deoarece ele nu au făcut decât să îngreuneze comerţul extern, să micşoreze veniturile şi să crească rata somajului. Astfel, nivelul de trai în aceste state a intrat într-un declin acut.

Pe măsură ce Al Doilea Război Mondial lua sfârşit, statele aliate fruntaşe au început să contureze variate planuri pentru a restaura ordinea în relaţiile monetare internaţionale, astfel că la conferinţa de la Bretton Woods a luat naştere FMI. Obiectivele acestei instituţii au fost aceleaşi atunci când a fost înfiinţată ca sş cele din perioada actuală. Din acea perioadă, s-au constatat creşteri ale veniturilor fără precedent, şi deşi beneficiile creşterii economice nu s-au manifestat în mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrastează în mod special cu perioada în care au avut loc marile conflagraţii.

Obiectivele şi rolul Fondului Monetar de Investiţii au devenit din ce în ce mai importante şi din simpla cauză a creşterii numărului de membri. Acest număr de state membre a crescut de peste 4 ori faţă de iniţialul de 45 de state implicate în crearea lui, fapt ce reflectă obţinerea independenţei politice a mai multor state în curs de dezvoltare şi mai recent a colapsului blocului sovietic. Expansiunea numărului de state membre împreună cu schimbările petrecute în economia mondială au obligat Fondul Monetar Internaţional să se adapteze într-o mare varietate de moduri pentru a continua să servească aceleaşi scopuri în mod eficient.

Alături de FMI în 1944 a fost creată (BIRD) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cunoscută şi sub numele de Banca Mondială, care a fost creată pentru dezvoltare economică pe termen lung, incluzând finanţarea proiectelor de infrastructură. În timp ce FMI este preocupat cu performanţa şi politici financiare macroeconomice, BIRD se ocupă cu dezvoltarea pe termen lung şi soluţii pentru eliminarea sărăciei la nivel mondial.

Când FMI şi BIRD au fost create, se avea în vedere apariţia unei noi organizaţii pentru a promova liberalizarea comerţului internaţional, deşi au trebuit să treacă mai bine de 50 de ani până când World Trade Organization să fie înfiinţată (1995) În anii precedenţi problemele în materie de comerţ fiind rezolvate prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife şi Comerţ.

Astfel Fondul Monetar Internaţional este o oganizaţie a Naţiunilor Unite înfiinţată prin tratatul din 1945 pentru a ajuta şi a îmbunătăţi “sănătatea” sistemului economic mondial. Sediul FMI este localizat ăn Washington D.C. şi este condus de cele 184 de ţări membre.

FMI este instituţia centrală a sistemului monetar international, sistem de plată şi rate de schimb între monedele naţionale, ce permite desfăşurarea afacerilor între diferite state.

Obiectivele FMI sunt:

• Promovarea cooperării pe plan financiar printr-o instituţie care asigură baza mecanismului pentru consultaţie şi colaborare în privinţa problemelor monetare internaţionale.

• Facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului international şi contribuirea la menţinerea unui nivel cât mai scăzut al ratei şomajului, creşterea venitului net şi dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate în ţările membre.

• Promovarea stabilităţii ratelor de schimb şi evitarea deprecierii monedelor datorată schimbului de natură concurenţială.

• Asistenţă în stabilirea unui sistem multilateral de plată, care ar elimina anumite restricţii ce încetinesc intensificarea comerţului internaţional.

• De a da încredere ţărilor membre prin accesul temporar la resursele proprii, deci asigurându-le şansa de a corecta neajunsurile existente în balanţa de plăţi, fără ca statele acestea să fie nevoite să recurgă la măsuri disructive faţă de proprietatea naţională şi internaţională.

• În concordanţă cu cele menţionate mai sus să micşoreze durata şi gradul de dezechilibru în balanţa de plăţi a statelor membre.

Pentru realizarea acestor obiective, FMI:

Monitorizează schimbările şi politicile economice şi financiare în ţările membre şi la nivel global şi asigură consultanţă în acest domeniu ţărilor membre, având ca bază cei 50 de ani de experienţă. Spre exemplu:

În analiza anuală a economiei japoneze pentru anul 2000, FMI sfătuieşte guvernul japonez să stimuleze creşterea economică prin păstrarea nivelului scăzut al ratei dobânzii, încurajând restructurarea corporaţiilor şi băncilor şi promovând concurenţa.

Acordă împrumuturi ţărilor membre care au probleme în ajustarea balanţei de plăţi, nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar şi pentru a susţine ajustarea şi reformarea politicii economice, acţiune îndreptată spre eliminarea defectelor şi problemelor existente. Spre exemplu:

În timpul crizei financiare din Asia (1997-1998), FMI acţionează rapid pentru a ajuta Koreea să-şi reformeze economia printr-un împrumut de 21 miliarde $.

Asigură guvernelor şi băncilor centrale ale statelor membre asistenţă tehnică şi posibilităţi de trainig în acest domeniu de expertiză. Spre exemplu:

După colapsul Uniunii Sovietice, FMI ajută băncile centrale ale statelor baltice, Rusia şi ale altor foste state sovietice să-şi stabilească un nou sistem de tezaurizare în trecerea la economia de piaţă.