Forme de Manifestare Cauze și Metode de Dimensionare a Evaziunii Fiscale

Introducere

Economiile naţionale evoluează într-un spaţiu tot mai larg concomitent cu extinderea fenomenului numit globalizare. Amprenta globalizării asupra economiilornaţionale trebuie considerată din ce în ce mai serios, fiind necesară adaptareacontinuă a mecanismelor economice, sociale şi politice, la „mersul” evenimentelorinternaţionale. Efectele interacţiunilor dintre economiile naţionale, în procesul generalal globalizării sunt dintre cele mai diverse şi nu întotdeauna pozitive. Unuia dintreaceste efecte îi suntem contemporani: criza financiar - economică. Nu doar înaceastă perioadă, rolul finanţelor este unul determinant. Acum, mai mult ca oricând, “intervenţia” statului pe piaţa financiară şi economică poate fi decisivă în ce priveşte „calmarea” derapajelor. Ori, fără resurse financiare, însăşi acţiunea intervenţionistă astatului este pusă sub semnul întrebării, şi implicit atingerea scopului acţiunii:stabilizarea macro economică.

Volumul resurselor statului (veniturile publice) este condiţionat de: mărimeaprodusului intern brut, nivelul cheltuielilor publice, factorii monetari şi demografici,factorii sociali şi politici, etc. În ce ne priveşte, considerăm că, şi evaziunea fiscalăreprezintă o resursă importantă pentru veniturile publice. „Socialul”, ca sumă arelaţiilor dintre stat şi cetăţeni săi, influenţează mărimea resurselor statului datorităfaptului că, procesul de constituire a resurselor este dependent de sistemul deimpunere. Impunerea nu se realizează la întâmplare ci, pe baza unor principiirecunoscute şi, adesea, legiferate. Unul dintre aceste principii se referă la echitateafiscală, adică, stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de capacitatea contributivă a contribuabililor.

Cap 1. Fundamente teoretice privind conţinutul evaziunii fiscale

Definirea evaziunii fiscale se poate face ca: “totalitatea procedeelor licite si ilicite cu ajutorul cãrora cei interesati sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligatiunilor stabilite prin legile fiscale”, sau “sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele si veniturile impozabile”.

Indiferent de modul în care a fost definită sau analizată ca fenomen economic, evaziunea fiscală reprezintă o realitate prezentă în economa tuturor statelor indiferent de nivelul de dezvoltare şi este sancţionată în toate locurile unde ea se manifestă şi este depistată.

Ca exemplificare este semnificativ faptul că, în Franta, în urma unui sondaj de opinie în rândul contribuabililor s-a determinat că aproape 20% dintre aceştia găseau ca foarte putin sau chiar deloc condamnabilă evaziunea fiscală. De asemenea, după unele studii efectuate de Trezoreria SUA, s-a ajuns la concluzia că evaziunea fiscală poate reduce veniturile din impozite cu până la 20%.

Evaziunea fiscală reprezintă fără îndoială unul dintre cele mai studiate fenomene în cadrul Dreptului fiscal si al Fiscalitătii atât sub aspect teoretic cât si practic. Cu toate acestea sau poate tocmai din această cauză, nu există o delimitare conceptuală clară a fenomenului studiat sau a domeniului în care aceasta se desfăşoară.

Se poate vorbi astfel de unele imprecizii în definirea termenului de evaziune fiscală, în condiţiile în care acesta este tratat asemănător cu termenii de fraudă fiscală sau criminalitate economică pentru a defini în esenţă acelaşi lucru: neîndeplinirea voită a obligaţiilor fiscale de către contribuabili.

Se poate face o diferenţă între fraudă şi evaziune fiscală, pentru aceasta este însă necesar să se înţeleagă faptul că în timp ce frauda reprezintă o infracţiune privind nerespectarea legii cu privire la impozite,unii autori interpretează evaziunea ca o mânuire abilă a legii de către contribuabili pentru a diminua obligaţiile privind impozitele şi taxele datorate. Altfel spus, evaziunea reprezintă o metoda de minimizare a obligaţiilor faţă de buget acceptată din punct de vedere legal, în timp ce frauda reprezintă o trecere intenţionată a contribuabilului peste legea fiscală tot în acelaşi scop.

Unii autori au mers mai departe în stârnirea unor confuzii prin împărtirea conceptului de evaziune fiscală în licită şi ilicită, cea din urma luând locul fraudei fiscale

De fapt din toate încercările de a defini acest concept se desprind clar două aspecte, care dau naştere la două întrebări.