Impozite și Taxe Locale

INTRODUCERE

Viaţa curentă a oamenilor presupune satisfacerea atât a nevoilor individuale procurate prin mecanismul pieţei ( hrană, îmbrăcăminte, adăpost) cât şi a nevoilor sociale, care sunt furnizate de autorităţile publice pe seama unor activităţi vizând asigurarea apărării naţionale, ordinea publică, protecţie socială, menţinerea echilibrului ecologic, asistenţă sanitară , educaţie etc.

Finanţele publice constituie o componentă de mare importanţă a vieţii social-economice a fiecărei ţări, iar impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în proporţiile redistribuirii PIB cât şi modul concret de realizare a acestui proces.

În societatea contemporană, în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice, răspunderea socială a omului primeşte o semnificaţie deosebită. Răspunderea socială se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din multiple variante posibile în cadrul determinismului social. Acesta presupune o atitudine conştientă într-un comportament care corespunde cerinţelor, necesităţilor sociale obiective, atitudine ce rezultă dintr-o hotărâre, act de conştiinţă şi voinţă a individului.

Problemele fiscale joacă un rol esenţial în economia de piaţă. În acest context, impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu implicaţii asupra sferei economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire a veniturilor statului.

Descentralizarea serviciilor publice şi promovarea principiului autonomiei locale în administrarea teritoriului ţării au determinat transferarea tuturor atribuţiilor şi obligaţiilor de stabilire, urmărire, încasare şi control a impozitelor locale de la Ministerul Finanţelor la administraţiile locale. Acest proces, produs în baza Legii Administraţiei Publice Locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, Legii Finanţelor Publice Locale nr. 273/2006 şi a Hotărârii de Guvern nr. 333/1999, a dus la creşterea responsabilităţii consiliilor locale în asigurarea resurselor financiare prin creşterea ponderii veniturilor proprii în total, venituri administrate prin bugetul de venituri şi cheltuieli.

Crearea sistemului de gestiune a finanţelor publice locale şi organizarea activităţii fiscale pe principiile descentralizării şi autonomiei financiare constituie o problemă aflată în centrul atenţiei administraţiilor locale din România.

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele şi taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează mult dependenţa autorităţilor centrale de bugetul de stat.

Politica fiscală a jucat întotdeauna un rol important în realizarea programelor economice şi sociale. Ansamblul reglementărilor referitoare la contribuabili, impozite şi taxe şi modalităţile de plată reprezintă sistemul fiscal.

Conform prevederilor Legii Administraţiei Publice Locale, autorităţile administraţiei publice locale au fost investite cu dreptul la resurse proprii pe care le pot gestiona potrivit atribuţiilor prevăzute prin lege

Politica fiscală cuprinde totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor şi instituţiilor ce se utilizează pentru procurarea resurselor financiare necesare finanţării cerinţelor publice precum şi pentru influenţa asupra economiei naţionale.

Legislaţia fiscală în calitate de parte componentă a politicii fiscale cuprinde normele juridice cu privire la aşezarea, stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor. Normele juridice fiscale stabilesc contribuabilii, obiectele impozabile, bazele de impozitare, aşezarea şi calcularea impozitelor şi sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor fiscale. Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor prelevate de la persoane juridice şi fizice.

Capitolul I FINANŢELE PUBLICE LOCALE

1.1. ORGANIZAREA FINANŢELOR PUBLICE LOCALE ÎN ROMÂNIA

Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic şi administrativ, care au autorităţi publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară.

Finanţele publice locale îşi au originea în autonomizarea autorităţilor teritoriale în administrarea comunităţilor respective.

Organizarea distinctă a finanţelor locale, pe baza autonomiei financiare a administraţiilor locale, permite scutirea finanţelor centrale de o seamă de cheltuieli, reducerea numărului şi amploarea fluxurilor băneşti între cele două niveluri structurale ale finanţelor publice, precum şi o mai clară urmărire a modului cum sunt folosite fondurile constituite.Până la urmă, separarea finanţelor locale de cele centrale, ca şi în alte domenii, este determinată de raţiuni, de eficienţă.