Impozitul pe profit - comparație la nivelul statelor membre ale uniunii europene

INTRODUCERE

Lucrarea de licenţă IMPOZITUL PE PROFIT. COMPARAŢIE LA NIVELUL STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE aduce prin prezentarea efectuată un real aport la viaţa socio-economică a comunităţilor riverane.

În primul capitol am evidenţiat delimitările teoretice privind conceptul de impozit, particularităţile acestuia, clasificarea impozitelor şi rolul acestora în viaţa socio-economică.

Cel de-al doilea capitol prezintă impozitul pe profit, elementele constitutive ale impozitului pe profit şi evoluţia legislativă post-decembristă a cotei impozitului pe profit în România.

Capitolul trei prezintă STUDIU DE CAZ COMPARAŢIE ÎNTRE APLICAREA IMPOZITULUI PE VENITUL MICROÎNTREPRIN-DERILOR ŞI IMPOZITUL PE PROFIT.

Cuvinte cheie: impozit, fiscalitate, buget, impozit pe profit, Uniunea Europeană, marketing, contabilitate, întreprindere.

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR

1.1. Definirea noţiunii de impozit

Apariţia şi evoluţia impozitelor poate fi caracterizată ca un proces complex şi de durată, început o dată cu destrămarea comunei primitive, apariţia statului şi a proprietăţii private, scindarea societăţii în clase sociale, dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor marfă-bani.

Unele state moderne state colectează impozite atât pentru finanţarea cheltuielilor, cât şi pentru îndeplinirea triplului său rol de alocare, de distribuire şi de stabilizare. Impozitele mai sunt utilizate şi ca pârghii de intervenţie în scopul stabilizării nivelului de ocupare a forţei de muncă şi a capacităţilor, a preţurilor şi a balanţei de plăţi, ca şi pentru realocarea mai eficientă a resurselor din societate.

Putem enumera trei moduri pentru definirea conceptuală a prelevărilor fiscale: monetară tehnico-operaţională şi financiară.

Într-o abordare monetară, prelevările fiscale constituie ansamblul încasărilor realizate prin intermediul impozitelor şi taxelor fiscale.

Din optică financiară, prelevările fiscale constituie obligaţii stabilite în baza autorităţii de care dispune statul, fără destinaţie specială (nu există o contraprestaţie directă între preţul serviciilor oferite de stat şi cuantumul obligaţiei, dar în condiţiile existenţei unei contraprestaţii indirecte sub formă de servicii publice oferite gratuit), obligaţiile care au un caracter pecuniar şi definiţia sub formă de impozite şi axe fiscale, destinate finanţării globale a unei părţi a cheltuielilor publice în diferite proporţii.

Impozitul este o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii bugetului de stat de către persoanele fizice şi persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.