Migrația forței de muncă în UE

I. INTRODUCERE

1.1 Contextul internaţional

Migraţia reprezintă o realitate care va continua să existe atât timp cât vor exista discrepanţe din punct de vedere al bunăstării şi al dezvoltării între diferitele regiuni ale lumii. Acest fenomen poate reprezenta o şansă pentru că este un factor de schimburi umane şi economice şi, de asemenea, pentru că permite persoanelor să îşi realizeze aspiraţiile.

Migraţia s-a transformat de-a lungul timpului dintr-un proces regional, determinat de factori economici, sociali, naturali sau politici, într-un fenomen global, în prezent fiind cuantificat la aproximativ 3% din populaţia totală. Nici o ţară nu se află în afara fluxurilor migratorii internaţionale, acestea având fie calitatea de loc de origine, fie de tranzit ori destinaţie sau, în unele cazuri, toate simultan.

Migraţia internaţională (voluntară sau forţată) a devenit o parte importantă a existenţei globale. Astfel, se poate spune că un management eficient al migraţiei poate juca un rol important în ceea ce priveşte dezvoltarea şi reducerea sărăciei.

Crearea unui spaţiu comun al liberei circulaţii confruntă statele membre cu noi provocări. Acţiunile unui stat pot afecta interesele altora. Accesul pe teritoriul unuia dintre statele membre poate fi urmat de accesul pe teritoriul altor state membre. Prin urmare, este imperativ ca fiecare stat să ţină seama de interesele partenerilor săi în definirea şi în punerea în aplicare a politicilor sale în materie de migraţie, integrare şi azil.

Obiectivele fundamentale ale Europei nu s-au schimbat: un angajament puternic în favoarea unor societăţi armonioase, bazate pe coeziune şi incluziune care respectă drepturile fundamentale ale cetăţeanului, în cadrul unor economii sociale de piaţă solide, oferind cetăţenilor un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără frontiere interne. Este vorba despre crearea unui spaţiu în care să se asigure protecţia individuală a cetăţenilor, respectarea drepturilor fundamentale şi libera circulaţie a acestora. Este vorba de un spaţiu în care securitatea cetăţenilor şi protecţia colectivă a acestora trebuie să fie asigurate prin măsuri corespunzătoare.

Este vorba de un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în cadrul căruia cetăţenii pot avea acces mai uşor la justiţie. În cele din urmă, este vorba de un spaţiu care necesită o gestionare concertată în domeniul imigrării şi al azilului.

Uniunea Europeană a înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte construcţia acestui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Impulsul a fost dat de două programe multianuale succesive care au prezentat, în detaliu, priorităţile şi iniţiativele care urmează a fi luate în diferite sectoare.

Uniunea Europeană a creat un cadru legislativ robust pentru bunăstarea cetăţenilor europeni prin stabilirea şi consolidarea drepturilor acestora în calitate de cetăţeni, consumatori şi lucrători în numeroase domenii, inclusiv mobilitatea, sănătatea şi siguranţa, asigurările sociale, condiţiile de lucru, informarea şi consultarea, egalitatea de gen şi nediscriminarea.

Politica de imigraţie este parte integrantă a dezideratului european de creare a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Tratatele Uniunii Europene au consacrat capitole distincte gestionării problematicii migraţiei şi azilului de către statele membre ale UE. Încă de la formarea UE, statele membre au acordat o atenţie sporită gestionării acestei materii, procesul evoluând până la dezideratul de a avea o politică europeană comună în domeniul dreptului de azil şi al imigrării, întemeiată pe solidaritatea între statele membre UE şi care este echitabilă faţă de resortisanţii statelor terţe, aşa cum este statuat prin Tratatul privind funcţionarea UE.

Punerea în practică a celor două componente europene, respectiv politica comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare şi politica comună de imigrare, prin oferirea unui statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională, asigurarea respectării principiului nereturnării, gestionarea eficientă a fluxurilor de migraţie, tratamentul echitabil al resortisanţilor statelor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul statelor membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale, reprezintă deziderate ale identităţii europene ale tuturor statelor membre UE.

Astfel, pentru continuarea politicilor viitoare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (JAI) în contextul adoptării Programului de la Stockholm, în direcţia îmbunătăţirii măsurilor şi instrumentelor existente, se vor dezvolta în următorii cinci ani un dialog activ şi un parteneriat de migraţie cu statele terţe.

UE urmăreşte prioritizarea problemelor fluxurilor migratorii din Africa şi Estul şi Sud-Estul Europei şi continuarea

cooperării şi dialogului cu America Latină, Caraibe şi Asia.

Este prevăzută crearea unei platforme europene de dialog care va permite identificarea modalităţilor de gestionare a migraţiei forţei de muncă şi a modificărilor necesare ale cadrului juridic şi instituţional. Aceasta va trebui să se bazeze pe o evaluare globală a competenţelor de care are nevoie Europa până în 2020, ţinând seama de situaţia economică şi necesităţile pieţelor muncii din statele membre.

Europa va trebui să devină mai sigură fără a periclita însă atractivitatea sa pentru migranţii legali, ce trebuie trataţi la nivel egal cu cetăţenii europeni şi cei în proces de reunificare familială.

Solidaritatea este din nou enunţată în contextul responsabilităţilor faţă de migranţi atât în cadrul intern european cât şi faţă de statele terţe confruntate cu un număr mare de beneficiari de protecţie internaţională.