Piețe de Capital

Introducere

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară in interiorul lui si de aceea se studiază cauzele,modul de apariţie si manifestările acestora, consecinţele lor.

Economiştii analizează criza dupa criterii specifice,atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: şomajul,recesiunea,inflaţia,stagnarea etc. O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a propaga la nivelul întregului sistem financiar.

În lucrarea de faţă am prezentat începând cu capitolul întâi, noţiunile generale privind pieţele de capital, făcând o scurtă comparaţie asupra pieţelor de capital între România şi Statele Unite ale Americii. În continuare, în capitolul doi am prezentat principalele crizele financiare care au marcat istoria economiei în ambele cazuri analizate, respectiv criza financiară din anii 1929-1933 şi cea din 1987. În capitolul trei, şi cel mai important capitol al acestei lucrări, am analizat şi comentat criza financiară actuală din România şi Statele Unite ale Americii, abordând, pe de o parte, cauzele acestei crize,iar pe de altă parte, consecinţele. De asemenea, am considerat important să aduc în discuţie remediile acestei crize financiare. În ultimul capitol am conturat concluziile şi propunerile personale privitoare la criza financiară, mai precis efectele şi soluţiile ieşirii din criză.

De aceea importanţa temei acestei lucrări implică analiza influenţelor crizei financiare internaţionale asupra economiei ţărilor şi impactul acesteia asupra economiei României.

Problemele apărute într-o ţară, dacă nu sunt soluţionate la timp, afectează în aceeaşi măsură economia altor ţări, şi prin urmare, efectele crizei respective sunt mai grave.

Motivaţia alegerii temei si importanţa acesteia,luând în considerare rolul si importanţa stabilităţii economic-financiare a unui stat,analiza crizelor financiare, prezintă un interes deosebit.

Prin urmare gestiunea corectă a crizelor financiare presupune nu numai politici şi strategii de prevenire a acestora,dar si metode de management adecvat tipului de criză.

Criza actuală diferă de alte crize prin amploarea ei,afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. Dacă până acum erau afectate cu precădere ţările în curs de dezvoltare, în actuala criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PIEŢELE DE CAPITAL

Domeniul pieţelor financiare poate demonstra oricând caracterul sau practic (dezvoltarea explozivă a burselor de valori demonstrează acest lucru), dar şi pe cel teoretic, fără ca aceste domenii să poată fi delimitate cu precizie . Astfel, Şcoala anglo-saxonă (şi, in primul rând, cea americană) desemnează prin piaţa financiară totalitatea tranzacţiilor cu instrumente monetare (paita monetara) şi cu titluri pe termen lung (piaţa de capital). Dimpotrivă, Şcoala din restul Europei (şi, în primul rând, cea franceză) defineşte prin termenul de piaţă financiară: piaţa valorilor imobiliare, reprezentând, alături de piaţa creditului şi piaţa monetară, o componentă a pieţei capitalurilor.

Aşadar, piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se intalnesc şi se reglează în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba despre o piaţă pe care se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţa ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparătorii de acţiuni si obligaţiuni) si care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor proiecte de investiţii.

Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societaţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare.În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente:

- Piaţa primară -pe care se realizează plasarea titlurilor emise de societăţile comerciale în căutare de fonduri pe termen mediu şi lung atât pe piaţa internă cât şi internaţională;investitorii sunt în general cunoscuţi,aşa incât emitentul poate , prin intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) să organizeze oferte publice de vânzare şi să obţină astfel resursele financiare necesare.

- Piaţa secundară pe care se tranzacţionează valori mobiliare aflate deja în circulaţie.Avantajul acestei pieţe este că aici se concentrează oferta investitorilor pariculari şi instituţionali, respectiv cererea de resurse financiare , existând garanţia că valorile mobiliare tranzacţionate pot fi oricând reintroduse în circuit.

Diferenţa dintre cele două forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC) constă în existenţa unor condiţii şi criterii de eficientă economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acţiuni puse în circulaţie, conferind societăţii cotate pe această piaţă garanţii superioare pentru investitori. De asemenea există diferenţe între modul de funcţionare şi organizare a celor două pieţe - bursa de valori este o piaţă de licitatie în timp ce piaţa Rasdaq este o piaţă de negociere.