Politica de Investiții

Introducere

Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă deopotrivă fundamentală, utilă şi pasionantă privind politica de investiţii, cu dorinţa de a aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu.

Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi importanţa ei, necesitând o laborioasă muncă de cercetare şi documentare, de asamblare a informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.

Proiectele de investiţii au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea întreprinderii. Pentru că ele pregătesc capacităţile şi condiţiile de producţie viitoare, aceste proiecte condiţionează competitivitatea pe termen a întreprinderii şi în consecinţă rezultatele şi echilibrul financiar.

Perspective financiare favorabile pot fi obţinute, fie continuând cu activităţile actuale, fie făcând investiţii şi lansând noi activităţi. Însă un eşec sau o eroare în legătură cu noile investiţii pot afecta competitivitatea viitoare şi chiar viitorul întreprinderii. Deciziile relative la politica de investiţii prezintă o importanţă deosebită pentru întreprindere.

Primul capitol al lucrării este unul introductiv, care tratează o scurta introducere in politica de investiţie a întreprinderilor.

Decizia de investiţii se fundamentează pe baza unor proiecte de investiţii pe care o întreprindere trebuie să le aibe în vedere atunci când se decide efectuarea unui plasament financiar. Aceste proiecte se analizează cu foarte mare atenţie deoarece se doreşte efectuarea unui plasament cât mai rentabil.

Adoptarea unei decizii de investiţii este foarte importantă pentru o întreprindere deoarece luarea deciziei de investiţii poate aduce întreprinderea într-o situaţie financiară foarte bună, profituri ridicate, sau dimpotrivă poate determina falimentul întreprinderii sau poate aduce pierderi importante.

În capitolul doi se urmareşte evaluarea diferitelor componente ale investitiei, elementele financiare ale unei investiţii în mediu cert, decizia de investiţii într-un mediu economic cert si incert.

Investiţia se defineşte ca fiind schimbarea unei sume prezente şi certe contra speranţei unor venituri viitoare, care se eşalonează pe mai multe perioade. De obicei analiza unui proiect de investiţii începe cu analiza valorii adăugate nete, adică cu plusul de valoare pe care îl aduce proiectul respectiv întreprinderii. După acestă etapă se continuă cu efectuarea calculului ratei interne de rentabilitate, care arată care este rata dobânzii pentru care proiectul nu aduce nici un profit, nici un beneficiu faţă de un plasament financiar cu dobândă compusă pe durata de viaţă a proiectului.

În ultimul capitol se analizează oportunitatea realizării unui proiect de investiţii, societatea având la dispoziţie patru proiecte de investiţii.

CAPITOLUL I

Întreprinderea-mediu de aplicare a politicii de investiţii

1.1.Investiţia şi decizia de investire

Decizia de investiţii se fundamentează pe informaţii complexe şi exacte privind necesitatea, oportunitatea, durata de execuţie şi exploatare a investiţiilor, volumul cheltuielilor şi al resurselor financiare, fluxurile de intrare şi ieşire a fondurilor pe toată durata exploatării investiţiei, asigurarea rentabilităţii şi lichidităţii, durata recuperării capitalurilor investite, etc.

Investiţia reprezintă o imobilizare productivă făcută în viitor, ce va fi urmată de profituri, în viitor. Fiecărei investiţii îi corespund fluxuri financiare pozitive şi negative. Se începe cu o cheltuială (flux negativ),este urmată de încasări şi cheltuieli, de exploatare în cursul perioadei de viaţă economică a obiectivului (fluxuri pozitive şi negative) şi se incheie cu o încasare finală (flux pozitiv) reprezentând recuperarea valorii reziduale.

În vederea deciziei de investire, o importanţă hotărâtoare prezintă estimarea corectă a fluxurilor pozitive şi negative, întrucât din compararea lor rezultă că investiţia este profitabilă sau nu. Estimarea este însă, un proces previzional. Dacă fluxurile negative sunt relativ uşor de calculat, sunt sigure căci au loc în prezent şi se compensează pe baza documentaţiei de deviz, fluxurile pozitive şi negative viitoare, care se produc în cursul exploatării obiectivului, sunt dificil de estimat şi mai puţin sigure. Cu cât proietele sunt de mai lungă durată, cu atât estimarea este mai relativă.

Decizia de investire se produce pe baza calculării şi interpretării mai multor indicatori cu expresivitate economică diferită.

De asemenea, în luarea deciziei de investiţii, o însemnătate deosebită o prezintă studiul de oportunitate şi de eficienţă realizat pe baza mai multor variante de proiect, din care urmează să se aleagă cea care asigură rezultate maxime cu minim de efort.

Opţiunea pentru investiţii are loc în situaţia în care se produce o creştere a valorii întreprinderii, respectiv când fluxurile de încasări actualizate depăşesc costul investiţiei.

Oportunitatea se apreciază în strânsă corelaţie cu necesitatea, eficienţa şi timpul optim de realizare şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie, cu formarea resurselor financiare şi condiţiile de aprovizionare şi desfacere, etc.

Eficienţa se reflectă în raportul dintre rezultatele sau efectele obţinute din exploatarea investiţiei si eforturile sau cheltuielile efectuate pentru investiţia respectivă. Eficienţa investiţiilor depinde de o serie de factori, mai importanţi fiind nivelul costurilor de producţie şi volumul vânzărilor. Costurile unitare de producţie vor fi cu atât mai reduse cu cât investiţiile şi cheltuielile de exploatare vor fi repartizate asupra unor vânzări mai ridicate. De aceea, este necesar să se facă analize strategice privind pieţele de desfacere, ştiut fiind faptul că necesarul de investiţii si rentabilitatea vor fi diferite în funcţie de vânzări şi de gradul de concurenţă (o întreprindere dominantă va fi mai rentabilă faţă de cele care deţin segmente din piaţă).

Indicatorii de apreciere a eficienţei investiţiilor trebuie să permită compararea cu alte proiecte din ramura respectivă, din alte ramuri şi chiar cu cele din întreaga economie, precum şi compararea mai multor variante de proiect pentru aceeaşi investiţie şi alegerea celei optime.

1.2. Natura şi clasificarea investiţiilor

1.2.1. Natura investiţiilor

Noţiunea de investiţii reprezintă o categorie financiară complexă sub aspectul delimitării şi clasificării ei.

În sens contabil investiţia reprezintă alocarea unei trezorerii disponibile pentru producerea unor bunuri de durată. Mai exact, noţiunea de investiţie se referă la achiziţia sau constituirea de noi imobilizări, respectiv active corporale, financiare sau necorporale.

Sub aspect psihologic investiţia vizează intenţia individului sau a firmei care investeşte, conducând la decalarea consumului în timp. În această perspectivă investitorul renunţă la bunurile imediate în favoarea celor viitoare acceptând schimbul unei satisfacţii imediate şi certe (la care renunţă) cu speranţa obţinerii unor bunuri superioare, dar incerte.

Spre deosebire de primele două, definirea monetară consideră investiţia ca fiind totalitatea cheltuielilor angajate în vederea obţinerii unor venituri monetare viitoare.

Se vor înscrie în domeniul politicii de investiţii toate operaţiunile reprezentând angajări de durată ale capitalurilor sub diverse forme (monetară, materială, umană) în scopul menţinerii sau ameliorării potenţialului şi performanţelor întreprinderii.

Într-o întreprindere investiţiile sunt de o mare diversitate: tehnice, umane, sociale, financiare, comerciale, pentru publicitate şi reclamă, etc.

În funcţie de riscul pe care îl implică investiţiile pentru perspectiva întreprinderii, acestea sunt, de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare (extindere) şi strategice.

Investiţiile de înlocuire a echipamentelor complet uzate au un risc foarte scăzut, deoarece nu presupun modificări ale tehnologiei de fabricaţie, noile echipamente având, în general caracteristici similare celor vechi.