Politica financiară și dezvoltarea întreprinderii

INTRODUCERE

Întreprinderea - una din verigile importante ale economiei naționale, având un rol important în buna funcționare a întregului sistem economico-social, a fost afectată de profundele schimbări petrecute în viața economică, socială și politică din ultimii ani.

Au apărut elemente tipice economiei de piață, s-a modificat modul de acces la resurse, structurile ierarhice au dispărut sau au fost reorganizate, relațiile cu sistemul bancar, total reorganizat și el, și-au schimbat conținutul, legăturile cu bugetul de stat s-au modificat.

În acest cadru întreprinderea întâmpină dificultăți, trebuind să se adapteze rapid la noile realități. Autoritatea și libertatea întreprinderii în domeniul investițiilor, în procurarea resurselor, în atragerea capitalurilor, în stabilirea și negocierea prețurilor, în relațiile cu furnizorii, clienții, acționarii, băncile, bugetul statului etc.,

Actualitatea temei. Importanța politicii financiare în contextul întreprinderilor din Republica Moldova este una evidentă, din moment ce multe întreprinderi își desfășoară activitatea,ele se dezvoltă, se modifică,se perfecționează și se adaptează continuu. În același timp, politica financiară are rolul de catalizator al activității economico-financiare din perspectiva obținerii rezultatelor financiare pozitive.

Pe de altă parte, alături de maximizarea valorii de piață, obținerea profitului și a unei rentabilități înalte, precum și menținerea unui nivel optim al lichidității, asigurarea echilibrului financiar la întreprindere constituie de asemenea un imperativ.

Din aceste considerente este necesară analiza detaliată a eficienței politicii de financiare în cadrul autogestiunii economico-financiare .

Scopul lucrării. Abordarea principiilor teoretice a politicii financiare în cadrul autogestiunii, precum și analiza aspectelor practice a capacității de autofinanțare și de creștere a capitalului economic prin prisma indicatorilor economico-financiari a întreprinderii.

Obiectivele propuse în cadrul acestei lucrării constituie:

- Concepte generale privind activitatea de autogestiune (gestiune) la întreprindere;

- Evidențierea aspectelor legate de formarea resurselor financiare, politicii financiare;

- Impactul autofinanțării asupra rezultatelor activității economico - financiare;

- Identificare factorilor de nivel micro și macro care influențează capacitatea de adaptare a politicii financiare a întreprinderilor din Republica Moldova.

Scopul și obiectivele menționate au determinat următoarea structură a lucrării:

introducere, trei capitole, concluzii și recomandări.

În introducere este argumentată actualitatea temei, scopul și obiectivele lucrării.

Capitolul I „Concepte generale privind politica financiară a întreprinderii” reprezintă o sinteză a noțiunilor, sfera de cuprindere a politicii financiare a autogestiunii economico-financiare, rolul și influența autofinanțării în politica financiara.

Organele de conducere ale societății sunt:

> Adunarea generală a acționarilor;

> Consiliul societății;

> Organul executiv-directorul;

> Comisia de cenzori.

Structura organizatorică constă din un sistem de subdiviziuni controlate și dirijate la un nivel ierarhic sub conducerea directorului executiv. Procesul de producere se efectuează în 4 secții: secția de pâine și panificație, secția de patiserie, secția de patiserie - produse moi, secția de turnare a apei și berei. Pentru menținerea unui proces de producție ritmic și continuu există secțiile auxiliare: de transport, materiale de construcție, serviciul mecanic, care sunt dirijate de inginerul mecanic și a inginerului energetic.

CAPITOLUL I. Fundamentarea politicii financiare a întreprinderii

1.1. Conținutul și sfera de cuprindere a politicii financiare

Orice agent economic trebuie să stabilească relații comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relații comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale) precum și fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (în condițiile în care ele însele nu reprezintă obiectul tranzacțiilor) au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile materiale. Acesta reprezintă principalul motiv pentru care firmele evoluează într-un spațiu numit mediu financiar.

Spațiul financiar oferă firmei instrumente și posibilități de acțiune specifice, dar o supune și unor constrângeri deosebite. Obiectul politicii financiare la nivelul întreprinderii identifică trei componente specifice: politica de investiții, politica de finanțare și politica de divident.

Problematica politicii financiare și conținutul său tehnic sunt în strânsă legătură cu contextul intern și cu cel extern. În aceste condiții apare necesară evidențierea aspectelor identificate de teoria și practica financiară, dar și a aspectelor conjuncturale și locale proprii unui anumit tip de firmă și unui anumit context național sau regional.

O firmă de orice fel, trebuie să abordeze probleme de gestiune financiară de fiecare dată când efectuează sau are în vedere o operațiune care implică achiziționarea, deținerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare, în consecință, orice întreprindere care face parte dintr-o economie în care există o circulație a banilor sau a altor creanțe, e confruntată cu oportunități și constrângeri financiare și trebuie să-și pună la punct proceduri adecvate de gestiune financiară.