Politica Monetară în Economiile Emergente

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ŞI FIGURILOR

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Ţări adoptante a strategiei de ţintire a inflaţiei 20

Tabelul 2. Indicatori prudenţiali 58

Tabelul 3. Evoluţia anuală a inflaţiei în România 67

Tabelul 4. Evolţia ratei dobânzii de politică monetară în România 69

Tabelul 5. Componenţa datoriei externe (miliarde Euro) 72

LISTA GRAFICELOR

Graficul 1. Rata medie anuală de creştere a pasivelor bancare 2002-2007 (%) 55

Graficul 2. Creşterea medie anuală din intermedierea financiară 2002-2007 (%) 57

Graficul 3. Creşterea PIB şi convergeţa 63

Graficul 4. Cursul de schimb faţă de EURO în Europa Centrală şi de Est 64

Graficul 5. Deficitul contului curent/PIB (%) 65

Graficul 6. Cronologia măsurilor adoptate de BNR 67

Graficul 7. Evoluţia cursului de schimb EURO/RON (2000-2009) 68

Graficul 8. Evoluţia ratei dobânzii de politică monetară (%) 69

Graficul 9. Evoluţia ratelor rezervelor minime obligatorii (%) 70

Graficul 10. Datoria externă 73

LISTA FIGURILOR

Figura 1. Cercul vicios al politicii monetare 60

Figura 2. Vulnerabilităţi pentru stabilitatea preţurilor 61

INTRODUCERE

“Există un consens la nivelul băncilor centrale, al mediului academic şi al publicului larg potrivit căruia stabilitatea preţurilor este benefică, iar politicii monetare ar trebui să îi revină sarcina realizării acesteia. Această recomandare generală este valabilă atât în cazul economiilor industrializate, cât şi în cel al economiilor emergente, deşi în cazul celor din urmă băncile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcină mai dificilă, aceea de a răspunde şocurilor reale şi celor nominale, întrucât pieţele financiare sunt insuficient de mature şi operează cu instrumente mai puţin diversificate. Asemenea şocuri ar putea fi generate de variaţiile neanticipate ale preţurilor alimentelor, energiei şi ale preţurilor administrate şi, nu în cele din urmă, de fluxurile masive de capital. Aceste limitări la adresa eficienţei politicii monetare fac cu atât mai imperioasă necesitatea implementării unui mix coerent de politici în cazul economiilor emergente. Fără sprijinul altor politici economice, politica monetară ar putea întâmpina dificultăţi în asigurarea într-o manieră sustenabilă a unei inflaţii reduse.” (Isărescu, 2008)

“Altfel spus, este posibil ca stabilitatea preţurilor să fie realizată în detrimentul altor echilibre macroeconomice, ceea ce se poate dovedi în ultimă instanţă un proces autoreversibil. Economiile în tranziţie din Europa Centrală şi de Est s-au confruntat cu intrări masive de investiţii străine directe, atât independente de, cât şi asociate procesului de privatizare, precum şi cu investiţii de portofoliu stimulate de diferenţialul semnificativ de dobândă în comparaţie cu economiile avansate. Intrările masive de capital au creat o dilemă pentru autorităţile monetare. Pe de o parte, acestea stimulează dezvoltarea economiei, sprijinind astfel convergenţa reală; ele contribuie, de asemenea, la reducerea presiunilor inflaţioniste pe termen scurt prin efectele pe care le au asupra aprecierii cursului de schimb şi prin orientarea consumului către bunurile comercializabile. Pe de altă parte, datorită aceloraşi efecte asupra aprecierii cursului de schimb, intrările de capital pot eroda competitivitatea externă a economiei, amplificând astfel dezechilibrele externe, ceea ce conduce la deprecierea monedei şi, în cele din urmă, la o inflaţie mai mare. În plus, dezechilibrele externe mari sporesc vulnerabilitatea economiei la modificarea percepţiei investitorilor sau la şocurile asociate volatilităţii înalte de pe pieţele externe”. (Isărescu, 2008)

Lucrarea “Politica monetară în economiile emergente” este structurată în 4 capitole, debutând cu responsabilităţile unei bănci centrale, prin prisma ei de autoritate monetară naţională şi entitate responsabilă de elaborarea politicii monetare, şi culminând cu un studiu de caz în care sunt tratate dificultăţile şi evoluţiile României, ca ţara emergentă, din punct de vedere al politicii monetare.

Primul capitol are o anvergură redusă, şi se referă la băncile centrale, ca instituţii responsabile de implementarea politicii monetare. Există câteva referiri la motivul care a stat la baza apariţiei băncilor centrale, precum şi caracteristicile lor, şi funcţiile unei bănci centrale. În continuare este prezentat obiectivul principal al unei politici monetare adecvate implementată de o bancă centrală, care, favorizat de globalizare şi de avantajele pe care le prezintă, a devenit din ce în ce mai întâlnit sub forma de stabilitate a preţurilor. Tot în acest capitol este tratată problema controversată a independenţei unei bănci centrale.

Al doilea capitol este de asemenea unul pur teoretic şi face referire la obiectivul menţionat mai sus al implementării unui mix adecvat de politici monetare, precum şi intrumentele folosite de autoritarea monetară pentru îndeplinirea acestui obiectiv cu succes. Printre ele enumerăm: politica de open-market, rezervele minime obligatorii şi rata dobânzii de politică monetară. Pe lânga acestea, există şi alte instrumente, ale căror grad de folosinţă a scăzut, însă am considerat necesară o prezentare teoretică a lor. Acestea ar fi: facilităţile permanente, instrumentele de pe piaţa monetară şi operaţiunile de SWAP valutar.

Următorul capitol este unul introductiv pentru studiul de caz care urmează. Am abordat două strategii de politică monetară extrem de relevante, şi anume ţintirea directă a inflaţiei şi liberalizarea fluxurilor de capital, deoarece ele au fost implementate recent şi în ţara noastră. Totodată, apar referinţe referitoare la caracteristicile economiilor emergente şi dificultăţile prin care acestea trec din punct de vedere al implementării unui mix adecvat de politici monetare şi al îndeplinirii condiţiilor de convergenţă nominală şi reală în vederea adoptării monedei unice europene, euro (în cazul statelor membre ale Uniunii Europene); de asemenea, sunt tratate teme precum stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară, şi, după cum menţionam mai sus, acest capitol pune bazele necesare studiului de caz care va urma.