Procesul investițional în Republica Moldova și impactul său asupra întreprinderilor

CAPITOLUL 1

ELEMENTE TEORETICE PRIVIND INVESTIŢIILE

1.1. CONCEPTE, PRINCIPII ŞI REGULI ÎN DOMENIUL INVESTIŢIILOR

Numeroase lucrări de specialitate abordează problema investiţiilor, ajungându-se la multiple definiţii ale acestora. Cuvântul ,,investiţie” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperii) şi a pătruns în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare.

În mod obişnuit investiţiile sunt definite ca fiind cheltuieli sau plasamente de sume băneşti în diferite domenii economice şi extraeconomice, prin care lichidităţile actuale sunt transformate în active reale sau financiare, cu scopul de a obţine anumite efecte economice într-o perioadă viitoare.

Termenul de cheltuială priveşte plăţile (ieşirile sau consumurile de resurse) efectuate pentru conceperea, realizarea şi exploatarea unui proiect. Tot mai mult întreprinderea modernă îşi priveşte propria activitate ca un întreg ansamblu de proiecte într-un mediu economic în continuă schimbare. Investiţie mai înseamnă transformarea mijloacelor financiare în bunuri (corporale şi necorporale). Dacă se doreşte obţinerea unui anumit avantaj (profituri) se impune mobilizarea de resurse a căror recuperare este afectată în cele mai multe cazuri de incertitudine.

A investi înseamnă a ajunge la:

- sacrificarea de resurse astăzi în scopul obţinerii de avantaje în viitor;

- elaborarea unui proiect cât mai viabil care să asigure un succes investiţional cât mai ridicat.

O definiţie care cuprinde atât elemente de natură economică, cât şi juridică conform lui Paul Masse cuprinde patru elemente obligatorii esenţiale pentru identificarea unei investiţii, şi anume:

- subiectul investiţiei, reprezentat de cel care investeşte (persoană fizică sau juridică publică sau privată, persoane individuale sau asociate);

- obiectul investiţiei, reprezentat de activele reale sau financiare realizate în urma activităţii investiţionale;

- efortul necesar pentru obţinerea obiectului investiţiei;

- efectele, care pot fi economico-financiare, valorice, politice etc. care se aşteaptă să se obţină.

Concret, se investeşte în domeniul economic, social, cultural, militar, administrativ etc. pentru construirea sau achiziţionarea de utilaje, instalaţii, clădiri, pentru pregătirea de personal, pentru realizarea sau dobândirea de valori în ideea de a obţine efecte care să acopere şi să justifice efortul depus iniţial.

Investiţia poate fi studiată sub trei aspecte:

a. economic;

b. financiar;

c. contabil.

Investiţii în sens economic. Noţiunea economică de investiţie corespunde concepţiei manageriale, acest lucru se traduce printr-un sacrificiu de resurse care se face astăzi pentru venituri viitoare, superioare cheltuielilor iniţiale.

Investiţii în sens financiar. Investiţia financiară corespunde ieşirilor de numerar care vor genera venituri sau economii pe o lunga perioadă şi care în consecinţă se vor rambursa într-o perioadă de mai mulţi ani. Financiar, investiţia este reprezentată de întregul capital antrenat în procesul de exploatare.

În sens contabil investiţia se confundă cu imobilizările din activul unui bilanţ, adică toate bunurile mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionate sau create în interiorul întreprinderii şi care permit dezvoltarea acesteia. Contabil, prin investiţii rezultă patrimoniul.

1.2. DIMENSIUNEA STRATEGICĂ ŞI FINANCIARĂ A INVESTIŢIILOR.

IMPORTANŢA DECIZIEI DE INVESTIŢII

Investiţiile trebuie să fie compatibile cu strategia generală a firmei deoarece, spre deosebire de cheltuielile curente de exploatare, acestea sunt angajări pe termen scurt, mediu şi lung. În consecinţă, deciziile referitoare la investiţii trebuie evaluate la început din perspectiva strategică a activităţii economice.