Riscul în procesul creditării bancare

Capitolul I

FINANTARE, CREDITARE, RISC

1.1 FINANŢAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1.1.1 Concept, funcţii, factori de organizare

Procesele de formare,de repartizare şi de utilizare a fondurilor au loc atât la nivelul economiei naţionale ca sistem macroeconomic, cât şi la nivelul agenţilor economici şi organismele bancare şi financiare ca entităţi microeconomice.

În cadrul finanţelor publice alături de finaţele generale ale statului,un loc important îl ocupă finanţele regiilor autohtone, a corporaţilor naţionale, a societăţilor comerciale cu capital de stat si a altor entităţi din cadrul economiei naţionale.

Finanţele intreprinderilor reprezintă veriga primară,de bază,a întregului sistem financiar şi de credit,această afirmaţie se bazează pe faptul că majoritatea fondurilor bănesti ce se formează la diferite nivele, işi au izvorul în veniturile create în unităţile de bază ale economiei naţionale.

Ca urmare a extinderii procesului de privatizare, s-au creat societaţi cu capital integral privat, care tind să ocupe o pondere cât mai mare în structura economiei naţionale, aici intrand şi societăţile mixte dar şi cele cu capital integral străin.

La nivelul structurilor mai sus enumerate au loc procese de formare,repartizare şi utilizare a fondurilor de care dispun acestea.

Totalitatea raporturilor generate de formarea,repartizarea,şi utilizarea fondurilor băneşti necesare realizarii variatelor activităţi economice, sociale si culturale la nivel de societate reprezintă esenta finanţelor acesteia

Factorii de organizare a finaţelor întreprinderii

Finanţele întreprinderii au un caracter dinamic dezvoltându-se în raport cu schimbările din viaţa economică şi socială, fiind supuse unor procese de oragnizare şi perfecţionare în conformitate cu cerinţele legilor economice si a unor factori care acţionează direct sau indirect asupra lor.

Organizarea finanţelor întreprinderilor trebuie să ţină seama de legităţile economice, de mediul in care funcţionează şi evoluează întreprinderea, adică de universul economic şi financiar, social şi statal din care acesta işi formează fondurile şi în care ele se folosesc de pieţele de materii prime, produse şi servicii, de piaţă muncii şi piaţa financiară.

Fiecare intreprindere trebuie să işi elaboreze programe economice şi financiare, bugete generale si speciale , luând în consideraţie potenţialul material, uman şi financiar, cerinţele legilor cererii şi ofertei, ale concurenţei, modul în care evoluează piaţa, acestea constituind criterii realiste şi fundamentale de organizare a fondurilor şi asigurare a lichidităţii, solvabilităţii si rentabilităţii inteprinderii.

Funcţia financiară a întreprinderii

Funcţia financiară a firmei rezultă din convergenţa unor factori de ordin teoretic şi practic,structural si conjuncural.Dezvoltarea tehnicilor de management şi a teoriei financiare au permis finanţelor firmei să depaşească cadrul contabil şi juridic tradiţional.Funcţia financiară dispune, în prezent, de o doctrină coerentă, iar politica financiară se sprijină pe concepte specifice.Dezvoltarea firmei a impus mobilizarea unor capitaluri foarte mari, iar diminuarea lichidităţii, ca efect al ivestiţiilor, impune rezolvarea unor probleme de gestiune a trezoreriei.Rolul trezoreriei iese şi mai mult în evidenţă în perioada de slabire a pieţei financiare, de reducere a autofinanţării şi de crestere a inflaţiei, de limitare a creditului şi de creştere a ratei dobanzilor.

Funcţia financiară este parte integrantă a funcţiei de conducere generală, contabilitatea furnizându-i numeroase informaii.Finanţele întreprinderii ramân, totodată,strans legate de cadrul juridic în care se inscriu relaţiile de putere.Funcţia financiară are un rol operaţional, un rol funcţional şi un rol politic.

Rolul operaţional implică luarea unor decizii privind colectarea capitalurilor, fără de care întreprinderea nu se poate constitui şi functiona.Acest rol vizează asigurarea fluxurilor financiare în stransă legatură cu mediul inconjurator.Domeniul operaţional cuprinde :

- încasarea creanţelor de la clienţi şi plata datoriilor către furnizori;