Rolul specialiștilor în relațiile publice în situații de criză

Introducere

„La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii.” (Henri Wald)

Faptul că echilibrul şi buna funcţionare a societăţilor moderne depind de calitatea comunicării nu mai este de mult o noutate. Acest adevăr implică însă asumarea tuturor responsabilităţilor legate de procesele complexe de comunicare atât de către conducătorii diferitelor instituţii, cât şi de cei care au misiunea să medieze între aceste organizaţii şi marele public : jurnaliştii, în lumea de astăzi, fluxurile comunicaţionale circulă cu mare viteză, pe spaţii uriaşe, aducând mereu informaţii mai recente, mai exacte, mai complexe despre evenimente sociale, economice, politice şi fenomene naturale, despre întâmplări neaşteptate şi procese de mult anticipate, despre personalităţi şi oameni obişnuiţi, în această lume complexă, jurnaliştii, singuri, nu ar putea să caute, să identifice, să verifice şi să redacteze toate informaţiile referitoare la aceste realităţi mereu în mişcare. Alături de ei, reprezentanţii unei alte profesii încearcă să contribuie la circulaţia rapidă şi corectă a informaţiei, la ameliorarea comunicării sociale - este vorba despre specialiştii în relaţii publice.

Instituţiile contemporane evoluează într-un mediu din ce în ce mai dens, fiind legate prin mii de fire de categorii umane foarte eterogene, de alte instituţii sociale, politice sau economice, de valori culturale, de curente de idei tradiţionale sau înnoitoare. Ele au nevoie de informaţii referitoare la comportamentul, aşteptările sau nemulţumirile acestor parteneri; de asemenea, ele au nevoie ca mesajele lor referitoare la activităţile curente, la diferite iniţiative, la poziţiile pe care le adoptă faţă de o problemă de interes comun să ajungă cât mai repede la public, să fie supuse judecăţii acestuia. Este imposibil ca o singură instituţie să poată gestiona comunicarea referitoare la toate aceste probleme, în relaţie cu un public atât de eterogen. De aceea, organizaţiile fac apel la mass-media, pentru ca, prin ele, prin uriaşa lor rezonanţă, să poată difuza mesajele pe care le consideră importante, evident, din perspectiva interesului public. Această funcţie de releu între instituţie şi mass-media este preluată de biroul de presă sau de specialiştii care, încadraţi în diferite depar¬tamente, îndeplinesc atribuţiile curente ale membrilor unui asemenea birou.

Lucrarea de fata este alcătuită din două mari secţiuni: primele capitole, reprezentate de partea teoretica, se referă la definirea conceptelor şi principiilor fundamentale ale relaţiilor publice, la organi¬zarea relatiilor publice in situatii de criza. Cea de-a doua parte a lucrării este fundamentata pe relatia dintre jurnalist (profesionistul in presa scrisa, si nu numai) si specialistul in relatii publice a carui rol primordial este acela de a transforma aceasta relatia intr-una benefica pentru ambele parti implicate.

In prima parte am pus accentul pe dimensiunea conceptuală; am prezentat o perspectivă generală asupra relaţiilor publice, am definit categoriile în raport cu care acestea se individualizează (publicul şi organizaţia). Totodată, am prezentat aspecte privind relatiile publice si modalitatile de actiune in situatii de criza cat si rolul specialistilor in astfel de situatii.

In a doua parte am pus accent pe relatia dintre cei doi actori: jurnalistul si specialistul in relatii publice si pe activitatea acestora pentru a evidentia rolul specialistului in activitatea de relatii publice. Totodata am pus accent pe construirea unei imagini a specialistului in relatii publice din punctul de vedere al jurnalistului, dar si pe constuirea unei imagini a jurnalistului din punct de vedere al specialistului in relatii publice. Consider ca aceste persoane sunt reprezentative pentru ambele domenii de activitate: departamentul de presa, respectiv departamentul de relatii publice din cadrul unei organizatii.

Capitolul 1: Apariţia şi evoluţia relaţiilor publice

1.1. Tipologia definiţiilor

1.1.1. Concept

Termenul de “ relaţii publice “ a devenit în ultimii ani de uz comun şi face parte din conversaţiile cotidiene, este argumentul multor congrese şi seminarii, deciziile întreprinderilor ţinând cont de această nouă tehnică.

Şi totuşi termenul face obiectul unor neînţelegeri, în special datorită faptului că “relaţiile publice “ - ca funcţie şi concept - se găseşte încă într-o stare fluidă, care nu a permis o definire satisfăcătoare.

Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai vizibile tehnici şi activităţi ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.