Sistemul Bugetar Public și Raporturile dintre Componentele Sale

Capitolul 1. Delimitari conceptuale vizând conţnutul şi semnificaţiile sistemului bugetar public

1.1 Definirea sistemului bugetar public

Sistemul bugetar public reprezintǎ un complex de bugete autonome şi independente, constituite conform legislaţiei economico-financiare, care dau expresia procesului de constituire, la dispoziţia statului, a fondurilor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor de politicǎ economicǎ şi socialǎ.

O altǎ abordare în definirea sistemului bugetar public, este exprimatǎ de Gabriel Ştefura, în lucrarea "Procesul bugetar public" , acesta reprezentând ansamblul (totalitatea) relaţiilor economice sub formǎ bǎneascǎ, rezultat al repartiţiei venitului naţional, ce apar cu prilejul constituirii şi repartizǎrii de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului precum şi a unitǎţilor administrativ-teritoriale, în scopul satisfacerii de interese generale ale societǎţii ori colectivitǎţilor publice.

Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, prin buget se înţelege un document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice

Toate categoriile de bugete folosite la nivelul fiecǎrui stat formeazǎ un sistem. Pornind de la definiţia datǎ de Gheorghe Filip în lucrarea sa “Finanţe” , vom explica , semnificaţia acestui termen şi a componentelor sale. Noţiunea de sistem bugetar semnificǎ un ansamblu de bugete publice conexate, compus din mai multe componente care se individualizeazǎ printr-o serie de trasǎturi specifice (competenţe de programare, adoptare, execuţie şi încheiere, surse de constituire a veniturilor, destinaţia cheltuielilor, nivel territorial de aplicare etc.), dar şi altele, printre care caracterul public al nevoilor şi resurselor este definitoriu.

Putem spune cǎ sistemul bugetar public reprezintǎ totalitatea bugetelor publice, alcǎtuit din componente individualizate prin anumite trǎsǎturi, caracterul public fiid esenţial.

Din punctul de vedere economic, sistemul bugetelor publice evidenţiază sintetic fluxurile de constituire a veniturilor statului, al insituţiilor sale, concomitent cu repartizarea pe cheltuieli publice pentru destinaţii (nevoi) de importanţă comunitară, de ansamblu.

Din punctul de vedere juridic, sistemul bugetelor publice reprezintă acte de autorizare care aprobă prin lege venituile şi cheltuielile publice pe parcursul exerciţiului financiar-fiscal. Bugetul public naţional (alcătuit din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale teritoriale) poate fi caracterizat şi ca un plan financiar macroeconomic, instrument de politică a statului în domeniul economic şi social, document programatic al înfăptuirii obiectivelor strategice al factorilor de decizie politică.

Se desprind de aici, următoarele trăsături ale bugetului public:

-caracter de previziune: bugetele prezentându-se ca un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice. Elaborarea sa reprezintă un act esenţial al activităţii guvernului în domeniul economic şi social.

-caracter de autorizare: bugetul fiind actul prin care puterea executiva este împuternicită de cea legislativă să perceapă anumite venituri şi să le cheltuiască în acord cu prevederile legale.

-caracter anual: anul bugetar fiind considerat cel mai potrivit pentru a dimensiona (previziona) şi a urmări execuţia indicatorilor bugetari.

Ca tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice bugetul de stat exprimă modelul de intervenţie a statului în economie, inclusiv în societate în ansamblul său.

Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt, în principal, impozite şi taxe şi nevoile sociale, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii. Printr-un buget bine alcătuit, riguros fundamentat, Parlamentul şi Guvernul pot avea o imagine de ansamblu clară asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economie şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor.

Bugetul public, ca act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului, se caracterizează prin următoarele trăsături :

-este un act de previziuni, prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ de venituri publice, care indică sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora exprimate în cheltuieli ;

-este un act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să utilizeze fonduri şi să perceapă venituri, conform prevederilor legale ;

-este un act anual – anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi cheltuielilor

Prin bugetul public se analizează finanţele publice care exprimă fluxuri financiare privind formarea resurselor băneşti publice şi fluxuri financiare ce se degajă în procesul de gestionare a acestor resurse. În cea mai mare parte, aceste fluxuri financiare sunt sub forma prelevărilor obligatorii şi transferurilor prin care statul şi colectivităţile locale îşi constituie resursele băneşti necesare desfăşurării activităţii specifice, prin cheltuieli Prin bugetul public se stabilesc, pe baza unor considerente de ordin economic, politic, social şi financiar, veniturile care reflectă politica fiscală a statului

Bugetul public naţional exprimă deasemenea intrumentele politicii fiscale, monetare şi de credit ale factorilor de decizie macroeconomică la un moment dat. Prin sistemul bugetelor publice este reflectat modul în care resursele financiare pot fi mobilizate şi repartizate pe priorităţi – destinaţii ţinând cont de criteriile de raţinalitate, eficienţă, economicitate, performanţă.

Pentru asigurarea unei gestionări corecte a resurselor financiare publice se recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub numele de principii bugetare. Acestea sunt reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de principiile unităţii bugetare, universalităţii, echilibrului bugetar, anualităţii bugetului, neafectării veniturilor bugetare, specializării bugetare, unităţii monetare, realităţii şi publicităţii.

Principiul unităţii bugetare. Conform acestui principiu, toate veniturile şi toate cheltuielile publice se înscriu într-un singur document. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigură o prezentare de ansamblu şi deci o cunoaştere clară a situaţiei finanţelor publice, adică a surselor de venituri şi a destinaţiei cheltuielilor, precum şi a formei echilibrate sau deficitare a bugetului.