Sistemul Fiscal în Brazilia

INTRODUCERE

Tema lucrării mele de licenţă se intituleaza “Sistemul fiscal în Brazilia”. Am ales această temă deoarece am vrut să-mi însuşesc mai multe cunoştinţe în domeniul fiscal în special cu privire la impozite într-o federaţie (impozite la nivel federal, statal şi local).

Fiscalitatea, în mod special, elaborarea politicii fiscale a unui stat este un act de decizie deosebit de complex care trebuie să aibă la bază criteriul eficienţei pentru că se urmăreşte reducerea fluctuaţiilor, a instabilităţii economice, protejarea veniturilor consumatorilor şi stimularea dezvoltării. Impozitele şi celelalte prelevări la bugetul de stat, modifică distribuţia iniţială a veniturilor, influenţând activitatea economică, investiţiile şi consumul, politica fiscală prin conţinutul ei, poate favoriza extinderea investiţiilor, interesul pentru creşterea economică.

Un sistem fiscal trebuie apreciat în funcţie de toate consecinţele sale pe plan economic, financiar şi social având în vedere aspecte cum sunt: obiectul impunerii, felul impunerii, categoriile sociale sau socio-profesionale supuse impunerii, dimensiunea şi frecvenţa unor fenomene de evaziune fiscală ori de repercutare a impozitelor şi taxelor şi beneficiarii acestora.

Scopul acestei lucrări este de a analiza, din perspectivă teoretică fiscalitatea în Brazilia, gradul de impozitare şi implicaţiile sale în cadrul sistemului de finanţe publice.

Astfel, în primul capitol, intitulat „Introducere în fiscalitate”, am încercat să mă familiarizez cu noţiunea de fiscalitate şi cu noţiunea de prelevare fiscală. De asemenea, am prezentat categoriile de prelevări fiscale (impozite, taxe şi contribuţii), precum şi în individualitatea fiecărui tip de prelevare fiscală în parte am prezentat o serie de noţiuni tehnice cu conţinut propriu ale prelevărilor fiscale denumite elementele tehnice, necesare în cunoşterea şi respectarea fiscalităţii. Elementele tehnice prezintă însuşiri comune tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, şi nu în ultimul rând am prezentat principiile impozitării care sunt în număr de 4.

În cel de-al doilea capitol, cu titlul „Sistem fiscal” am prezentat noţiunea de sistem fiscal, am prezentat şi caracterizat trăsăturile, funcţiile şi rolul sistemului fiscal.

În penultimul capitol, cu titlu “Sistem fiscal în Brazilia” am urmat aproximativ aceeaşi paşi pe care i-am făcut şi în capitolul precedent, cu menţiunea că m-am axat pe sistemul fiscal din Brazilia.

Ultimului capitol este focalizat pe analiza veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. Pentru a asigura comparabilitatea şi omogenitatea rezultatelor, datele statistice sunt cele publicate, standardizat, de Government Statistics Yearbook 2009, respectiv Internaţional Financial Statistics 2009 precum şi date statistice publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe Brazilia. De asemenea, pentru studierea dinamicii, valorile absolute sunt redate într-o monedă stabilă-dolarul.

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN FISCALITATE

1.1. DEFINIREA FISCALITĂŢII

Termenii de fisc şi fiscalitate au o vechime considerabilă, existând dinaintea apariţiei statale. În timpul acela, pentru obţinerea unor bunuri de la cei care aveau, se utiliza un obiect obişnuit de colectare, care se numea fiscus sau coş. De aici derivă termenul de fiscalitate ca fiind legat de mobilizarea unor resurse.

Odată cu apariţia statului apare necesitatea mobilizării unor fonduri la dispoziţia acestuia. Pentru ca statul să-şi îndeplinească funcţiile, acesta trebuie să aibă la dispoziţie resurse necesare.

Veniturile în bani iau treptat locul veniturilor în natură şi îmbracă forma unor vărsăminte obligatorii. Pentru asigurarea nivelului veniturilor necesare statului şi pentru mobilizarea şi urmărirea acestora a apărut o instituţie specializată a statului numită FISC, de aici a derivat şi termenul de FISCALITATE. Cu toată vechimea sa, asupra acestui termen nu s-a ajuns la o unitate de opinii.

Astăzi în domeniul fiscal se întâlnesc mai multe concepte. Alături de fiscalitate este vehiculată noţiunea de “fisc” definită ca “administraţia în sarcina căreia revin calculul, perceperea şi urmărirea plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabil”. De asemenea, este utilizat şi termenul “fiscal” care priveşte fiscul, care aparţine acestuia

Dacă în dicţionarul explicativ al limbii române fiscalitatea reprezintă “un sistem de perecepere a impozitelor şi taxelor pentru fisc, totalitatea obligaţiunilor fiscale ale cuiva.”, în dicţionarul de neologisme aceasta desemnează un “sistem de legi, de dispoziţii, de măsuri etc. Referitoare la fisc”. Tot în acelaşi dicţionar de neologisme, termenul de “fisc” este definit astfel: “administrare a impozitelor unui stat; serviciu de percepere a impozitelor”.

Conform dicţionarului LAROUSSÉ, fiscalitatea reprezintă “un sistem de percepere a impozitelor şi taxelor, ansamblul legilor şi instrumentelor care se referă la acesta şi mijloacele care conduc la el”. Considerăm că această definiţie poate fi amendată datorită caracterului său restrictiv.

O altă definiţie vede fiscalitatea ca fiind “totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”.

Pentru alţi autori, “fiscalitatea este totalitatea impozitelor în care componentele sunt în strânsă legătură între ele, ca şi cu sistemul politic şi aparatul socio-politic”.

Fiscalitatea este, în mod normal, expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să se doteze cu o întregă serie de reguli juridice şi în special, fiscale.

Fiscalitatea, în mod special, presupune că elaborarea politicii fiscale a unui stat este un act de decizie deosebit de complex care trebuie să aibă la bază criteriul eficienţei pentru că se urmăreşte reducerea fluctuaţiilor, a instabilităţii economice, protejarea veniturilor consumatorilor şi stimularea dezvoltării.

Conţinutul esenţial al fiscalităţii este reprezentat de prelevările şi vărsămintele cu caracter obligatoriu către administraţia fiscală, în cadrul cărora îşi găseşte câmpul de manifestare economia publică.

1.2. PRELEVĂRILE FISCALE

Prelevările fiscale reprezintă totalitatea resurselor financiare procurate de către stat pe seama sectorului privat, prin efectuarea de transferuri financiare obligatorii de forma impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.