Studiu privind conținutul fiscal al determinării și încasării impozitului pe venit în Județul Timiș

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată și fără contraprestație la suportarea sarcinii publice.

« Impozitele reprezintă în zilele noastre obligații pecuniare, pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoane fizice și juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în mod silit și fără contraprestație imediată și folosite de către acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice și ca instrumente de influențare a comportamentului plătitorilor, astfel încât interesele acestora să fie armonizate cu interesul public. »

Impozitul pe venit este acel impozit la care plătitorul (una și acceeși persoană cu suportatorul) este persoana fizică sau juridică care realizează venit și este totodată una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat, izvorul principal al formării venitului bugetului de stat și al finanțării cheltuielilor publice.

Din punct de vedere al opțiunilor fiscalității, impozitul pe venit este o opțiune economică, fiind o prelevare obligatorie asupra venitului, acest venit cunoscând mai multe forme economice.

Venitul intră în patrimoniul contribuabilului, așadar impunerea asupra acestuia este o impunere la sursă.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau din averea personalor fizice și juridice la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.Această prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului.

Potrivit articolului 138 din Constituția României, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar, ecomonic și social.Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acelea de a procura resursele financiare, necesare efectuării cheltuielilor publice.

În domeniul economic, impozitele reprezintă un instrument de intervenție a statului pentru a încuraja sau de a descuraja (pe calea suprataxării) anumite sectoare sau activități economice.

Dreptul de a introduce impozite îl are statul și îl exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (Parlamentul), iar uneori și prin organele administrative de stat locale.Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitului de stat de importanță națională, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităților administrative teritoriale, astfel plătesc impozit toate persoanele fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei părți din produsul intern brut între diferite categorii sociale, precum și între persoane fizice și juridice.Prin intermediul impozitelor și taxelor,statul preia la buget în jur de 90% din PIB în țările dezvoltate, iar în țările în curs de dezvoltare, chiar dacă nu ating 20% din PIB, are tendințe de creștere.

Cu ajutorul impozitelor, statul influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale, în funcție de interesul pe care îl are la un moment dat.Astfel, statul folosește pârghia impozitelor pentru a stimula creșterea producției în anumite ramuri ale economiei, de a implanta unități economice, în anumite zone geografice rămase în urmă din punct de vedere economic, eventual prin mutarea unor fabrici și uzine din centrele industriale supraaglomerate.În acest scop, statul folosește impozitele directe care permit o implementare diferențiată a veniturilor, precum și posibilități de degrevare fiscală a anumitor categorii de contribuabili în funcție de obiectivele urmărite.Referitor la această problemă,economistulfrancez Maurice Duverger spunea:

“În neocapitalismul modern impozitul capată o semnificație mai largă: el înceatează de a mai constitui grăunțele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și motoarele mașinii.Prelevările fiscale asupra prețurilor și veniturilor nu au numai scopul de a acoperi cheltuieliele aparatului de stat, ci de a asigura o anumită corectare și o anumită orientare a mecanismelor pieței.Scopul “intervenționist” se adaugă astfel la cel “financiar”; impozitul devine un instrument esențial al politicii economice a statului; precum și a politicii sociale…”

CAPITOLUL I

CONŢINUTUL VENITULUI IMPOZABIL

1.1. Reglementările în vigoare privind conceptul de venit impozabil

Venitul impozabil reprezintă diferenţa dintre venitul brut realizat de persoanele fizice şi cheltuielile efectuate potrivit legii pentru activităţi independente sau, după caz, a contribuţiilor individuale şi a deducerilor în sumă fixă pentru persoanele care realizează venituri din salarii.

Impozitul pe venit2 este parte a veniturilor impozabile care este prelevată la bugetul de stat potrivit legislaţiei în vigoare, prin aplicarea unei cote procentuală asupra veniturilor

impozabile realizate de persoanele fizice denumite în continuare contribuabili.Astfel,atât Legea numărul 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare,cât și art.39/Codul Fiscal 2012 evidențiază următoarele persoane ca fiind datornice pentru plata impozitului conform prezentului titlu şi sunt numite în continuare contribuabili:

-persoanele fizice rezidente;

-persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

-persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România;

-persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 89./Codul Fiscal 2012.

Următoarele persoane fizice datorează plata impozitului pe venit :

-persoanele fizice rezidente;

-persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

-persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România;

-persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 89.

Impozitul pe venit , se aplică următoarelor venituri:

-în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României;

-în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute mai sus, numai veniturilor obţinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse de venit;

-în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;

- în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate dependentă în România, venitului salarial net din această activitate dependentă;

-în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin venituri din investiţii, venitului determinat conform regulilor ce corespund categoriei respective de venit.

Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de rezidentă timp de 3 ani consecutiv, vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu al patrulea în fiscal.