Țintirea inflației - concept, premise și mod de aplicare

Capitolul 1 : Politica monetară – componenta mixului de politici economice

1.1 Conţinutul si rolul politicii monetare

Politica economică reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către autorităţile publice, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat rezonabil pe teritoriul naţional. Politica economică a fost, în timp, percepută diferit în funcţie de perioada istorică, de condiţiile economice, curentele de gândire economică, etc. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi instrumente, politica economică exprimă ansamblul alegerilor economice al autorităţii publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat pentru democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele cinci obiective generale ale politicii economice :

• Creşterea economică.

• Ocuparea forţei de muncă.

• Stabilitatea preţurilor.

• Echilibrul extern.

• Controlul deficitului bugetar (datoria publică) .

Atingerea simultana a acestor obiective nu este o regulă întrucât chiar în conjuncturile cele mai favorabile şi în ţările cele mai stabile ele sunt, cel puţin parţial, greu compatibile. Sistematizarea instrumentelor de intervenţie ale Statului în economie în funcţie de instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere a obiectivelor ce pot fi atinse utilizându-le a condus la separarea a patru categorii de politici - componente ale politicii economice :

• Politica financiară

• Politica monetară

• Politica veniturilor

• Politici specifice

Principalele două politici utilizate, având în vedere eficienţa şi posibilităţile oferite sunt politica monetară şi politica financiară.

Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acţionează asupra cererii şi ofertei de monedă din economie. Domeniul de acţiune este totodată larg cât si foarte precis. Prin monedă, prin reglarea cantitătii de monedă, se acţionează pentru a controla lichiditatea si a satisface nevoile economiei. Obiectivele politicii monetare se confundă cu cele ale politicii economice, pentru realizarea cărora aceasta acţionează ca un instrument. Aceasta implică, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maxim de coerentă între tehnicile politicii monetare si celelalte instrumente ale intervenţiei, iar pe de altă parte, există o ordine în actiunea si manifestarea lor: obiectivele strict monetare apar ca un stadiu preliminar (si frecvent prealabil) realizări obiectivelor economice. Realizarea obiectivelor politicii monetare se face în strânsă legătură cu coordonatele politicii economice. Semnificatia politicilor monetare nu poate fi deplină dacă nu exprimă această corelatie.Astfel în formularea ei deplină, politica monetară poate fi definită ca ansamblul intervenţiilor băncii centrale sau autorităţilor monetare care se efectuează asupra lichidităţii economiei, în scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.

Asamblul de acţiuni exercitate de autorităţile monetare (Banca Natională, Trezoreria) asupra masei monetare si asupra activelor financiare vizează orientarea economiei pe termen scurt sau mediu. Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acţionează asupra cererii şi ofertei de monedă din economie. Importanţa politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preţurilor, la care se adaugă limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne şi externe a monedei. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale, care deţine monopolul în formularea şi transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare.

Stabilitatea preţurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, în acelaşi timp, reprezintă un obiectiv central al politicii economice, alături de: creşterea economică durabilă, ocuparea deplină a forţei de muncă, sustenabilitatea balanţei de plăţi. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecărei ţări, sunt identificate instrumentele care să conducă la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai însemnate sunt: politica fiscală, politica veniturilor, politica monetară, politica valutară şi politica comercială .